Somnul unui leu fu tulburat, într-o buna zi, de necuviinţa unui şoarece care alerga pe faţa lui. Trezindu-se furios, leul era cât pe ce să îl omoare, când şoricelul începu să îi ceară milă, spunând: „Dacă îmi vei cruţa viaţa, voi găsi cu siguranţă o cale să îţi răsplătesc bunatatea.”
Leul începu să râda şi îl lăsă pe şoarece să plece teafăr şi nevătămat. La scurt timp după aceasta, leul a fost prins de niste vânatori, care l-au legat la pământ cu funii groase. Leul începu să ragă înfuriat şi neajutorat, iar şoricelul, recunoscându-i vocea, sosi în grabă şi îi roase funiile, eliberandu-l. Apoi, îi spuse leului:
„Ai râs la ideea că aş putea să-ţi fiu vreodată de ajutor, neaşteptându-te să îmi plătesc datoria pentru favoarea pe care mi-ai făcut-o; ai aflat acum că pâna şi un mic şoricel îl poate ajuta pe atotputernicul leu.”
Nu