În zilele acelea, Moș Crăciun avusese mult de lucru,iar îngerii și spiridușii îl ajutaseră să aducă o mulțime de pomi de Crăciun din pădure. La sfârșit, mai rămăsese un singur brad, mic și strâmb, care bocea amarnic.
– De ce plângi? îl întrebă un înger.
– Pentru că pe mine nimeni nu mă vrea, răspunse trist brăduțul cel strâmb.
Atunci, Moș Crăciun făcu un semn și îngerul își smulse căteva fire din buclele sale aurii și le atârnă în crengile brăduțului. Două mierle sosiră în zbor și-l împodobiră cu bobițe roșii de ghimpe-pădureț. Apoi apăru și un licurici, cu o mulțime de felinare micuțe, astfel încât, curând, brăduțul cel strâmb era luminat din creștet până în poale.
După o vreme, trecând prin pădurea cu pricina, mai mulți copii dădură peste brăduțul împodobit și strigară:
– E cu mult mai frumos decât cel de-acasă!
De unde să fi știut ei că pomul acela fusese împodobit chiar cu fire din buclele unui înger?
2 comentarii