Inregistrare

Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.

Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.

Login

Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.

Resetare parola

V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.

Va rugam sa va autentificati.

Please briefly explain why you feel this question should be reported.

Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.

Motivul pentru care raportezi utilizatorul.

AniDeȘcoală.ro Latest Articles

Vaca naravasa, dupa K. Usinski

Vaca naravasa, dupa K. Usinski
Poți fi de ajutor la urmatoarele teme

O familie de ţărani avea o văcuţă cam nărăvaşă. În loc să pască liniştită, vaca cea rea pleca devreme, se grăbea să ajungă acasă, la viţelul ei.Stăpânii erau tare supăraţi, căci vaca lor mai şi împungea câteodată. Atunci stăpânii o băteau cu bâta.
De multe ori s-a gândit gospodarul sa-i mai scurteze coarnele, dar mereu amâna, de parca avea omul o presimţire.

Într-o vară, tot aşa, când avea viţel acasă, vaca a fugit din cireadă şi s-a întors în ogradă pe la prânz.
Gospodina a zis către fetiţa ei de 12 ani:
– Mână-i, Fănica, pe malul râului să pască niţel, căci până seara mai e mult, de ce să stea fără rost aici în ogradă ?
Fănica lua o nuieluşă şi mâna viţelul şi vaca. Ajungând pe malul apei, îi lăsa să pască, iar ea se aşeză sub o salcie şi se apucă să împletească o cununiţă din albăstrele şi să îngâne un cântecel.
Deodată, aude un foşnet în tufişuri …

Vede Fănica ceva cenuşiu croindu-şi drum prin desiş şi i se pare, prostuţa de ea, că-i câinele lor, Serko.
Când, deodată, văzu cum viţelul, iar în urma lui vaca, aleargă spre ea, parc-ar fi turbaţi. Fănica sări în picioare  ângă salcie şi nu ştia ce să facă.
Viţelul fugea spre ea, iar vaca se întoarse cu spatele şi îi ţinu pe amândoi lipiţi de copac.

Îşi lăsa capul în jos mugind şi scurmând pământul cu copitele de dinainte, iar coarnele drept spre … lup le-ndrepta.
Lupul s-a năpustit asupra vacii, dar a sărit în lături. L-a atins vaca, pesemne, cu cornul.
N-a putut lupul să se apropie nici de vacă, nici de viţel, nici de fetiţă. De oriunde se arunca, peste tot îl întâmpinau coarnele vacii. Fetiţa a încercat sa fugă, dar vaca o împingea înapoi spre copac.

Atunci Fănica a început să strige după ajutor.
Doi plugari, care tocmai arau pe un dâmb, au auzit, au văzut ce se întâmpla şi s-au apropiat cu bâtele şi biciul.

Când văzu lupul oameni alergând spre el, se potoli, mai rânji de vreo două ori, scoase un urlet şi se pierdu în tufişuri.

Pe Fănica, cei doi ţărani au dus-o acasă, căci tare se mai speriase.
Ce s-a mai bucurat atunci gospodarul nostru, că nu tăiase coarnele vacii!

Articole interesante

1 comentariu

  1. Este o povestire care ne învaţă,chiar şi pe cei maturi ,să iubim pe cele ce nu cuvîntă şi să le înţelegem.Vă mulţumesc mult pentru aşa publicaţie.

Lasa un comentariu