Inregistrare

Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.

Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.

Login

Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.

Resetare parola

V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.

Va rugam sa va autentificati.

Please briefly explain why you feel this question should be reported.

Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.

Motivul pentru care raportezi utilizatorul.

AniDeȘcoală.ro Latest Articles

Piatra albastră, de Bruno Ferrero

Piatra albastră, de Bruno Ferrero
Poți fi de ajutor la urmatoarele teme

Bijutierul era aşezat la biroul său privind distrat strada prin vitrina elegantului său magazin.
O fetiţă se apropie şi-şi lipi nasul de geam. La vederea unuia dintre obiectele expuse, ochii ei albaştri ca cerul se luminară. Intră hotărâta în magazin şi arătă cu degetul spre un splendid colier de peruzele albastre.
”E pentru sora mea. Puteţi să mi-l împachetaţi frumos pentru un cadou?”
Patronul magazinului o fixă din ochi pe micuta clienta şi o întrebă: ”Câţi bani ai?”
Fără să pregete, ridicându-se pe vârfuri, fetiţa puse pe tejghea o cutie de tinichea, o deschise şi o goli. Căzură câteva bancnote de mică valoare, un pumn de monede, câteva scoici şi nişte figurine.
”Ajung?”, întreba ea cu mândrie. ”Vreau să fac un cadou pentru sora mea mai mare. De când mama nu mai este, ea e cea care îi ţine locul şi niciodată nu are nici măcar o clipă pentru ea. Astăzi e ziua ei şi sunt sigură că o voi face foarte fericită cu acest cadou. Piatra aceasta are aceeaşi culoare ca ochii ei.”
Omul se duse în spate şi reveni cu o hârtie de împachetat nemaipomenit de frumoasă, roşie cu auriu, cu care împachetă cu grijă cutia.
”Ia-o”, spuse el fetiţei. ”Şi du-o cu grijă.”
Fetiţa plecă foarte mândra, ţinând pachetul ca pe un trofeu.
O oră dupa aceea, în bijuterie intră o fata frumoasă cu parul de culoarea mierii şi cu niste ochi albastri minunaţi. Puse cu hotărâre pe tejghea pachetul pe care bijutierul îl făcuse cu atâta grijă şi spuse:
”Colierul acesta a fost cumpărat de aici?”
”Da, domnişoară.”
Si cât a costat?”
”Preţurile practicate în acest magazin sunt confidenţiale: nu  privesc decât pe client şi pe mine.”
”Dar sora mea avea doar câtiva bănuţi. N-ar fi putut cumpara niciodata un colier ca acesta!”
Bijutierul luă cutia cu preţiosul ei conţinut, o inchise, refăcu cu grijă ambalajul cadoului şi-l înapoie fetei.
”Sora dumneavoastră a plătit. A plătit preţul cel mai mare pe care-l putea plăti cineva: a dat tot ceea ce avea.”
Această povestire a fost preluată de pe http://dardinsuflet.blogspot.com
Citește și:   Bambi (V), de Felix Salten

Articole interesante

1 comentariu

  1. De cate ori am ocazia sa citesc asemenea povestioare ma emotionez si ma gandesc daca mai exista asemenea copii cu suflet atat de mare cum a fost sora cea mica….si mai ales o relatie intre frati si surori ca si in aceasta povestioara….emotionanta si plina de invataminte.

Lasa un comentariu