Când m-am trezit, era de mult ziuă. Razele soarelui îmi băteau drept în ochi. Am vrut să mă ridic, dar nu m-am putut mişca, mă simţeam ca paralizat.Nedumerit, am privit în jur şi am descoperit că braţele şi picioarel e ba chiar şi părul, care pe atunci era lung şi des, îmi erau prinse în legaturi zdravene, de nişte ţăruşi înfipţi în pământ. Mai simţii o sumedenie de fire subţiri încingându-mi trupul.
În acest timp am simţit în juru-mi un sunet ciudat, ca şi cum aş fi fost înconjurat de zumzet de albine şi de chiţăituri de şoareci. Am simţit cum o mulţime de făpturi vii se caţără pe mine şi foiesc pe picioarele mele. Frica şi curiozitatea mă făcură să-mi smulg deodată braţul din chinga legăturilor şi să plimb mâna pe corp. Am răcnit cât am putut „Hap!” şi ce să vezi? Musafirii fugiră care-ncotro, în vreme ce una din micuţele făpturi rămase prinsă între degetele mele.
Când mi-am privit mai îndeaproape minusculul prizonier, descoperii că am de-a face chiar cu un om a cărui lungime nu depăşea pe cea a unui deget obişnuit. Omuleţul arăta a fi foc de deştept. Purta nişte veşminte multicolore şi era înarmat până-n dinţi.
Îndată, una dintre bâzdâgănii luă singură comanda şi strigă: „Tolgo phonac!”, ceea ce însemna, cum aveam să aflu mai târziu, „Trageţi!”.
În acea clipă, peste o mie de săgeţi îmi loviră faţa şi mâna stângă, provocându-mi nişte înţepături ca de ac.
Supărat am smucit cu putere legăturile mele, astfel am putut să-mi ridic capul şi să privesc în jur. Mii de omuleţi asemănători cu cel pe care-l ţineam în palmă, mă înconjurau. Şi femeile erau la fel de mici, înveşmântate cu rochii cu trenă lungă. In partea dreaptă am zărit o armată în echipament de luptă cu steagurile fluturânde. La o anumită distanţă am zărit un oraş. Casele erau atât de mici, încât văzute de la o asemenea distanţă erau ca nişte jucării.
Era limpede. Valurile mă aruncaseră pe ţărmul Liliputului, acea ţară mică, de poveste, despre care bunicul meu îmi istorisise o sumedenie de întâmplări.
Gulliver face cunoştinţă cu împăratul
Când soarele începu să urce pe bolta albastră a cerului, îmi fu dat să văd un tablou încântător. întregul ţinut părea o grădină. înălţimea celor mai înalţi copaci era de o jumătate de metru. În stânga am descoperit capitala cu case înalte care nu-mi depăşeau genunchiul.
Deodată îmi dădui seama că împăratul se apropie călare. Înaltul domn mă măsura cu privirea admirativă. Pentru a înlesni examinarea m-am culcat pe o parte, astfel că faţa mea era foarte aproape de el.
Majestatea sa porunci bucătarilor să-mi dea mâncare şi băutură. Ei împinse spre mine nişte care pline cu de-ale gurii. Douăzeci erau încărcate cu carne friptă, iar zece cu vase în care se afla băutura. Am golit conţinutul vaselor dintr-o sorbitură. Tot atunci, cinci sute de servitori au primit ordin să-mi croiască o haină, întrucât cea veche era destul de zdrenţuită.
Pentru hrana mea zilnică, satele din jurul capitalei dădeau în fiecare dimineaţă doisprezece boi, patruzeci de oi şi tot atâţia porci. Mă numeau „căpcăun!”.
Cărturarii îşi dădeau toată osteneala să mă deprindă cu limba lor. Mi s-a spus că voi fi percheziţionat. Le-am făcut un semn că n-am nimic împotrivă.
Cei doi militari puşi să mă percheziţioneze mă rugară să-i ajut. l-am luat în palmă şi i-am plimbat dintr-un buzunar în altul. Au întocmit un inventar pe care l-au prezentat împăratului:
„În primul rând, în buzunarul din dreapta al marelui OM-MUNTE s-a găsit o bucată de material, care ar putea fi folosită drept covor în camera de gală.
În al doilea rând, în buzunarul din stânga am găsit o ladă mare de argint pe care nu am putut-o ridica. A deschis-o OMUL-MUNTE. Unul din noi a pătruns acolo, dar s-a trezit într-un praf ameţitor care ne-a provocat strănuturi.
În al treilea rând am mai găsit o maşină din os, în care erau înfipţi nişte stâlpi lungi şi ascuţiţi. Această unealtă primejdioasă şi-o trecea OMUL-MUNTE prin părui cel lung, pentru a-l ordona.
Din deschizătura buzunarului vestei iese un lanţ mare de argint, la capătul căruia este o cutie rotundă. în această maşină este un animal necunoscut care are două braţe lungi şi zice „tic-tac” încontinuu.
În al cincilea rând, într-o altă cutie am găsit două cercuri mari de metal de care sunt prinse două bare. Cercurile sunt pline cu ceva transparent şi sunt unite.
În al şaselea rând am găsit nişte bucăţi rotunde de metal galben strălucitor.”
Desigur că aţi înţeles, bunurile găsite erau: una batistă, una tabacheră, un pieptene, un ceas, o pereche de ochelari, bani.
Obiectele mi-au fost luate. Ceasul mi-a fost înapoiat peste câteva zile, pe motiv că făptura cu cele două braţe ar fi murit, deoarece nu şi le mai mişcă. Eu am întors ceasul şi straniul animal a început să ticăie vioi.
5 comentarii