A fost odată, demult, un elefănţel foarte curios. Într-o zi s-a trezit cu o noua întrebare: „Ce mananca crocodilul seara?”
Aşa că a plecat prin pădure să întrebe animalele şi s-a întâlnit cu ursuleţul şi-l întreabă:
– Ursuleţule, ce manâncă crocodilul seara?
– Nu ştiu, a răspuns ursuleţul, dar du-te la lac şi vei afla.
Şi a plecat mai departe elefantelul să caute lacul. Pe drum s-a întâlnit cu o broscuţă:
– Broscuţo, ce mănâncă crocodilul seara?
– Nu ştiu, a răspuns broscuţa, dar du-te la lac şi vei afla.
În apropiere de lac, elefantelul s-a întâlnit cu şarpele boa:
– Şarpe, ce manânca crocodilul seara?
– Nu ştiu, a răspuns şi şarpele, dar uite lacul aici, sunt sigur ca vei afla răspunsul.
Tocmai atunci ieşea din apă crocodilul. Elefantelul s-a apropiat de el, dar nu ştia că vorbeşte chiar cu crocodilul:
– Scuză-mă, te rog, ştii cumva ce mănâncă crocodilul seara?
Crocodilul, şiret, îi spune:
– Vino mai aproape să-ţi spun la ureche să nu ne auda nimeni.
Elefănţelul s-a apropiat şi crocodilul – haţ!, l-a apucat de nas, că pe vremea aia elefănţelul avea un nas ca toate nasurile, micuţ, aşa ca al tau.
Şi cum se chinuia bietul elefănţel să scape din gura crocodilului a venit repede, repede şarpele boa, care se afla în apropiere şi a început să-l tragă pe elefanţel de coadă. Şi atâta a tras crocodilul de nas şi şarpele boa de coadă, că pâna la urmă şarpele a reusit să-l salveze pe elefanţel, dar nasul i se întinsese atât de tare, că aproape îi atârna pe jos.
Şi uite aşa, de atunci are elefănţelul trompa!
3 comentarii