Inregistrare

Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.

Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.

Login

Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.

Resetare parola

V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.

Va rugam sa va autentificati.

Please briefly explain why you feel this question should be reported.

Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.

Motivul pentru care raportezi utilizatorul.

AniDeȘcoală.ro Latest Articles

Vulpita si tigrul

Vulpita si tigrul
Poți fi de ajutor la urmatoarele teme

Într-o zi Vulpiţa se juca singură prin pădure, când deodata, un tigru a sărit dupa un copac.

– Mmmm, a spus tigrul. Am să te mănânc!

Vulpiţa era speriată, dar şi-a păstrat calmul. Repede şi-a construit un plan în gând.

– Îmi pare rău, domnule Tigru, dar nu mă poţi mânca, i-a spus ea.

– Si de ce nu? a întrebat surprins tigrul.

– Pentru că sunt foarte importantă, a spus Vulpiţa. De fapt, sunt regele acestei paduri. Toate animalele sunt aşa de înspăimântate de mine, încât fug din calea mea când mă plimb.

 

Tigrul era suspicios.
– Cum pot ştii ca-mi spui adevarul? intreba el.

– Foarte usor, a răspuns Vulpiţa. Mergi în spatele meu în timp ce mă plimb prin pădure. Şi ai să vezi cu ochii tăi ce importantă sunt.

Şi Vulpiţa a plecat cu tigrul mergând în spatele ei.
Curand au ajuns aproape de un cerb ce se juca în jurul copacilor. Când cerbul a vazut Vulpiţa, nu i-a acordat nicio atenţie. Dar când a văzut tigrul, a fugit în tufişuri exact cum bănuia Vulpţa că va face.

– Ai vazut? a întrebat Vulpiţa. Cerbul acela se teme rău de mine.

Mai apoi, Vulpiţa şi tigrul au ajuns aproape de un lup aflat la gura vizuinii sale. Din nou, lupul nu a acordat nicio atenţie Vulpiţei. Dar când a văzut tigrul ce mergea în spatele ei, a sărit şi a alergat în vizuină să se ascundă.

– Ai vazut? a spus Vulpiţa. Chiar şi acel lup se teme de mine.

Vulpea si tigrul şi-au continuat drumul prin pădure. În scurt timp au ajuns la marginea unui râu unde ursul pescuia. În mod obişnuit ursul nu se teme de nimeni.

Abia dacă a zărit-o pe Vulpiţă. Dar când l-a vazut pe tigru, a sărit în apă şi a înotat repede cât mai departe.

– Acum mă crezi? a întrebat Vulpiţa.

Tigrul era complet păcălit. Şi-a plecat capul şi a spus:
– Iarta-mă, Vulpiţo. Habar nu aveam că eşti aşa de importantă. De acum înainte nu am să te mai supăr niciodată.

Aşa că Vulpiţa s-a întors să se joace în pădure, tare fericită ca i-a venit în minte o asemenea păcăleală.

Articole interesante

3 comentarii

  1. mi-a placut foarte mult nu am nici un repros a fost minunat

Lasa un comentariu