Vulpea si strugurii, de Bucur Milescu

1
Într-o zi călduroasă de vară, vulpea se plimba pe dealuri, printre podgorii. îi era tare sete, aşa că se bucură să vadă un ciorchine de strugure care tocmai se copsese atârnând de o viţă sus, pe araci. Făcu un salt, dar ciorchinele era prea sus. Îşi luă avânt şi sări şi mai mult, dar zadarnic. A treia oară îşi strânse toate forţele – dar dădu greş şi atunci.

– E limpede că strugurii aceia sunt prea acri, îşi zise vulpea. Şi, oricum, mie tot nu-mi plac strugurii în general!

Găsise uşor o scuză să nu mai persevereze.



Un comentariu

Lasă un comentariu

Ai nevoie de ajutor la teme ?