Vulpea si bursucul, de A. Donici

-Da’ dincotro şi unde
Alergi tu aşa iute?
Bursucul întâlnind pe vulpe-au întrebat.
-Oh, dragă cumătre, am dat peste păcat.
Sunt, iată, surghiunită!
Tu ştii că eu am fost în slujbă rânduită
La o găinărie
Cu trebile ce-aveam, odihna mi-am lăsat,
Şi sănătate-mi am stricat;
Dar tot eu am căzut cu groaznică urgie,
Pe nişte pâri nedovedite,
Precum că luam mite.
Tu singur martor eşti, în adevăr să spui,
De m-ai văzut măcar, cumva cu vreun pui!
-Nu, dragă cumătră, dar când ne întâlneam,
Eu cam ades vedeam:
Că tu pe botişor
Aveai un pufişor.

Se-ntâmplă şi la noi de vezi.
Cum altul, având loc, aşa se tânguieşte,
Încât îţi vine mai să-l crezi
Că abia din leafă se hrăneşte,
Dar astăzi butcă, mâine cai,
De unde oare-i vin? Şi când ai vrea să stai,
Să-i faci curată socoteală
Pentru venit şi cheltuială,
N-ai zice ca bursucul:că are "pufişor
Pe botişor?"

butcă – trăsură