– Hai să vedem cum cresc bomboanele pe câmp!
– Mă păcăleşti, bunicule! Cum or să crească bomboanele pe câmp?
– Ai să vezi îndată!
Drumul nostru trecea printr-o porumbişte. Am ajuns. Ne-am oprit lângă un lan.
– Aici, bunicule? Ce fel de bomboane mai sunt şi astea?
– Da, aici. De toate felurile.
– Şi fondante?
– Şi fondante. Chiar şi jeleuri.
M-am uitat în toate părţile. Nu vedeam nimic din ce-mi spunea bunicul. Nicio cutie, nici măcar o punguliţă cu bomboane. Doar nişte căpăţâni alburii, ca cele de morcov, mari şi ieşite de-o palmă din pământ. Pe ele creşteau frunze late şi verzi. Am scotocit şi pe sub ele. Nicăieri, nici urmă de bomboane. Doar pământul gol. Din celălalt capăt al lanului a rupt-o la fugă un iepure.
– Să ştii, bunicule, că a venit şi el după bomboane!
Bunicul râdea cu poftă.
– Nu te-am păcălit, dragul meu. Să ştii că la fabrică, din sfeclă se scoate zahărul. Apoi, din zahăr se fac toate bomboanele. Aceasta este sfecla de zahăr.
Am tăcut şi m-am ruşinat că n-am priceput de la inceput ce-a vrut bunicul să-mi spună cu bomboanele crescute pe câmp.
3 comentarii