Un sâmbure de măr, plăpând,
Dacă-l sădeşti în pământ,
Sămânţa mică, negricioasă
Se dovedeşte ,,serioasă”.
Ea-ncolţeşte-ncetişor,
Din sol scoate un căpşor.
Îi place la suprafaţă
Unde soarele-i dă viaţă.
Tulpiniţa cea vioaie
Parc-ar cere-un strop de ploaie!
Precum un copil isteţ,
Se transformă-n trunchi semeţ.
Pe crenguţele lucioase
Cresc frunziţe mătăsoase.
Floricele… mii şi mii,
Stau pe ramurile vii!
Ai un pom acu-n grădină,
Din sămânţa cea puţină.
Apă, soare şi iubire…
Mărul creşte … în neştire!
În anii care urmează,
Pomul tău cu drag ,,lucrează”
Şi-ţi oferă cu plăcere
Roşii şi gustoase MERE.
Tu, mâncând un măr cărnos,
Scapi un sâmbure pe jos…
Lasa un comentariu