Inregistrare

Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.

Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.

Login

Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.

Resetare parola

V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.

Va rugam sa va autentificati.

Please briefly explain why you feel this question should be reported.

Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.

Motivul pentru care raportezi utilizatorul.

Salcami in floare, dupa Ion Agarbiceanu

Salcami in floare, dupa Ion Agarbiceanu
Poți fi de ajutor la urmatoarele teme

În fiecare primăvară, Petrişor şi Ancuţa mureau de teamă că s-au uscat salcâmii peste iarnă. Toţi pomii din grădina lor înfloreau, înverzeau, numai salcâmii înălţau braţe negre în văzduh. Păreau o arătare urâtă şi de spaimă. Cireşii, prunii, vişinii, merii, perii se împodobeau cu puzderia de flori albe ori trandafirii şi, când bătea vântul dinspre grădină, mireasma lor umplea ograda, numai salcâmii, la bătaia vântului, nu făceau decât să-şi scuture păstăile uscate, care nu căzuseră peste iarnă.

În toată dimineaţa, când ieşeau în curte, copiii se apropiau de salcâmi şi, când vedeau întâii muguri şi întâiele frunzuliţe, chiuiau de bucurie şi alergau să spună în casă vestea cea mare…

Lângă gardul deasupra căruia străjuiesc de-a lungul salcâmii este o laviţă înnegrită de ploi, de vânturi şi de soare, pe care a făcut-o tatăl celor doi copii, bădicul Ionaş, să stea la umbră în căldurile mari, de vară. Petrişor şi Ancuţa şed aici însă de îndată ce înfloresc cei dintâi ciorchini albi.

Ciorchinii, ca de struguri, cei mai mulţi încă verzi, atârnă deşi, plecând crengile salcâmilor. Puţine albine zboară însă pe la cei înfloriţi. Din zi în zi înfloresc mai mulţi struguri albi, si într-o bună dimineaţă copiii nu se mai aud unul pe altul de zumzetul albinelor. Toate florile erau bătucite de ele, iar printre flori şi frunze zburau roiuri.

Cântecul lor îi îmbăta pe copii cu dulceaţă, ca şi aroma tare a florilor de salcâm, şi ei, de la o vreme, se simţeau ameţiţi, nu mai priveau în sus, în salcâmi, ci şedeau pe laviţă cu mâinile în poală, cu un zâmbet larg pe faţă.

Salcâmii înalţi, cu toate crengile plecate de greutatea florilor, păreau nişte candelabre uriaşe cu atâtea lumini câţi struguri albi aveau, şi în ei se ţesea zborul şi zumzetul necurmat al muştelor de aur, ca un imn de slavă a unor fiinţe aeriene, nevăzute. Mireasma florilor albe părea a unei tămâi nespus de fină, care nu mai încăpea în coroana salcâmilor, ci se varsă şi umple lumea întreagă…
Pe uliţa lor nu mai erau alţi salcâmi. Cât ce înfloreau cei din curtea lui Ionaş, se strecurau în curte copii din vecini să vadă şi ei minunea. Unii mai mărişori, alţii numai cât ulcelele aduşi de mână de ceilalţi, se grămădeau pe laviţă, în jurul ei.Copiii sug din flori şi privesc în salcâmi.

 Cum se ţes albinele, cum se grăbesc de pe o floare pe alta, cum intră în câte una, de aproape nu se mai văd, cum rămân mai mult sau mai puţin nemişcate după câtă dulceaţă află.
– Măi Niculiţă, zice de la o vreme Petrişor, către un copil din vecini care avea stupi. Măi Niculiţă, tată-tău de ce nu pune salcâmi în curte?
– Ştiu eu? Ar putea să pună. De ce întrebi?
– Pentru că şi albinele voastre vin la salcâmii noştri. Niculiţă, băiat mai mărişor, zâmbi.
– Le cunoşti?
– Nu le cunosc, dar de bună seamă vin, că vi-e stupina aproape.
– Păi, dacă poţi, opreşte-le să nu mai vină. Eu nu le pot opri. Petrişor rămase zăpăcit. Nu înţelegea cum i-a venit să-i pună o asemenea întrebare lui Niculiţă, şi acum îi era ciudă pe sine însuşi…

Când rămânea singur, băiatul ridica fruntea la salcâmi şi începea a recita nişte versuri pe care i le-a spus mai de mult bunica:

Harnicile lucrătoare
Cât ce iasă sfântul soare
Şi se uită pe răzoare
Şi pe luncile în floare,
Prind să zboare  
Poposind din floare-n floare…
Lasă-n coşniţi cupe pline,   
Auritele albine
Grabnice şi darnice,
După miere fug mereu
Muştele lui Dumnezeu…
Le ştiu versul numai eu!

15 comentarii

  1. mi-a placut aceasta lectura pentru ca are multe expresii frumoase. asa imi ceruse la scoala.
  2. este frumoasa povestea.,exact asta cautam
  3. Este o poveste foart frumoasa!Chiar aveam nevoie de niste expresii literare mai deosebite si am gasit!
    Stiti mreu c sa face-ti!
    Bravo!
  4. a fost tare frumoasa chiar m-a miscat
  5. Mi-a placut foarte mult povestea o sa le spun si la altii
  6. este frumoasa sunt in clasa 7 din cauza ei doana invatatoare mia dat 10 mama a fost foarte bucuroasa va recomand sa o cititi si dumneavoastra.
  7. F. frumos.Trebuia sa gasesc o lectura ca aceasta si am gaasit.Numai trebuie decat sa o povestesc.
  8. foarte frumoasa..chiar a lasath ceva folositor omenirii!!
  9. Mi-a placut foarte mult povestea.
    Va recomand si voua, o sa va placa!!!:x
  10. Mie imi trebuia povestirea acestei povesti!!!! Dar povestea a fost foarte frumoasa…..:D<..:)

Lasa un comentariu