Inregistrare

Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.

Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.

Login

Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.

Resetare parola

V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.

Va rugam sa va autentificati.

Please briefly explain why you feel this question should be reported.

Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.

Motivul pentru care raportezi utilizatorul.

AniDeȘcoală.ro Latest Articles

Papadia ( fragment ), de I. Agarbiceanu

Papadia ( fragment ), de I. Agarbiceanu
Poți fi de ajutor la urmatoarele teme

— Ce-i, tu, copilă? Ai căzut? o întrebă bunica.
Ea clătină din cap, plângând mereu.
— Te-ai înspinat pe undeva? De ce umbli desculţă prin grădină?
— Nu m-am înspinat! reuşi să spună Anicuţa.
— Păi,spune odată,de ce plângi?

Copila se opri pe-o clipă din plâns, se uită cu ochii înlăcrimaţi
la bătrână;    
— Bunică, s-au dus toate! Nu mai e nici una în grădină.   
 Şi plânsul o zgudui acum şi mai tare.
— Cine s-au dus, tu fată?
— Florile!
— Ce flori, tu copilă?
— Luminiţele!
— Luminiţele? Nu ştiu ce vorbeşti! Ce luminiţe?
— Floricelele cele galbene.    
— Păpădiile?

Copila înclină din cap. Nici acum nu voi să le spună numele cel urât.
— Ce spui prostii! Unde să fugă? Doar florile nu pot umbla!
— Nu mai e niciuna în grădină. Vino şi vezi dacă nu crezi, şi Anicuţa, încetând din plâns o luă de mână pe bunică-sa.
— Doamne, tu copilă, mă faci să-mi pierd vremea, şi eu nu mai ştiu unde mi-e capul.
Nemulţumită,   porni   totuşi   cu nepoata de  mână. Da! Nu se mai vedea nicio floare! Umbrele căzuseră de mult peste grădină.

Citește și:   Chipul cifrelor, de Alex. Sahighian

Bătrâna privi la florile închise toate în câte-un căpăcel verde, şi începu sa râda.
— N-a fugit nicio floare, tu prostuţo, că s-au închis de umbră. Ele nu-şi arată faţa decât în lumina soarelui. Vei vedea dimineaţă, după ce va răsări soarele peste grădină că sunt toate aici.
Copila nu păru încredinţată.
Bunică-sa rupse o floare de păpădie şi-i desfăcu bănuţul de aur.
— Vezi? Toate s-au închis până dimineaţă, când le va bate din nou lumina soarelui. Aşa sunt florile astea: numai în soare le place să se uite şi ele la lumea asta.

Anicuţa oftă, părea tot nedumerită dar mai împăcată, şi părăsi grădina cu bunica de mână.
— Mâine vin iar şi albinele, bunico?
— Vezi bine că vin! Până ţin florile vin şi ele în toată ziua  după ce dă soarele şi se deschide păpădia.

Copila strâmbă din năsucul ei cârn: iar numele ăsta urât! Mâine îi va spune bunicii să le zică şi ea: luminiţe. Şi-i va spune şi lui Nicu! Numai dacă ar înflori iar dimineaţa!
Şi cum dormea, cu părul ei de aur buclat ca o coroniţă înjurul capului, cu obrajii palizi, părea ea însăşi o floare deschisă de păpădie.

Citește și:   Vaca naravasa, dupa K. Usinski

Articole interesante

8 comentarii

  1. este foarte frmoasa multumesc chiar ami trebuia
  2. eu aveam nevoie de tot textul, dar nu-l gasesc nicaieri pe net ,iar in cartea pe care o am nu e . Multumesc oricum ca ati aratat si un fragment 🙂 ^_^
  3. ce naiba!daca postati ceva macar postati toata povestea!la ce-i bun un fragment?
  4. ce naiba!daca postati ceva macar postati toata povestea!la ce-i bun un fragment?
  5. de ce nu da-ti toot textu’:l la ce-i bun un fragment:l
  6. este foarte frumoasa o recomand tuturor copiilor din lumea intreaga
  7. e buna dar vreau sa fie mai buna decat atat ca i-o ma uit la mo si foca

Lasa un comentariu