Zero e ghiduş – nu-l vezi?
Dacă-l prinzi, tu tot îl pierzi!
Singur – este mic – pitic
Cu-alte cifre e voinic.
Unu e număr mare…
Cu năsucul lui pitic
Dacă-l iei la adunare
Poate creşte înc-un pic!
După unu vine doi –
Ca o lebădă spre noi.
Şi îţi spune: “Stai, măi frate,
Am şi eu un loc în carte!”
Vine trei cam supărat:
De şcolari nu-i admirat,
Dar se-mpacă el cu gândul:
“Îi pândesc, şi-mi vine rândul!”
După trei, urmează patru
Ce face pe supăratu’
Că nu are căutare
În carnetele şcolare.
Cinci e nota trecătoare
Ce se ia la întâmplare,
Nu-i grozav cine o ia.
Mai bine fugiţi de ea!
Şase e mai măricel
Seamănă cu un cercel,
Dar nici el nu e mai breaz
Decât cinci! Tot un necaz!
Şapte, cifra cu umbrelă,
Apără pe cei ce speră
Să facă vacanţa mare
Fără nici o supărare.
Doi de zero acrobaţi,
Ca să fie mai înalţi
Puşi deasupra vezi ce pot
Fac întocmai cifra opt!
Nouă este şase-ntors,
Dar e mult mai valoros.
În carnete străluceşte
Pe şcolari îi înveseleşte.
Zece-i nota fericită
De elevi cea mai iubită,
Căci le-aduce, cum se ştie,
Premiu-ntâi şi bucurie.
1 comentariu