Stejarul falnic străjuia de sute de ani poiana din mijlocul pădurii.Sub bogata lui coroană, pe pământ,căzuse multă ghindă.
Într-o zi, Mistreţul descoperi poiana.Se bucură mult să vadă atâta hrană la îndemână.
Şi se ghiftui pe săturate câteva zile de-a rândul.
După ce Mistreţul mâncă toată ghinda, se înfurie foarte tare. Începu să scurme pământul în jurul lui, scoţând la iveală rădăcinile puternice şi mărunţindu-le una după alta: doar – doar o mai găsi ceva ghindă.
Ciocănitoarea, care de multă vreme îngrijea crengile Stejarului, curăţindu-le de gângănii, iar acum vedea măreaţa strădanie de atâta amar de ani a naturii distrugându-se în câteva clipe, spuse cu mare tristeţe:
-De-ai putea numai să ridici puţin râtul şi să arunci în sus o privire, ai descoperi numaidecât că ghinda nu creşte în pământ, ci în copac. Dăunătoare şi vinovată e ignoranţa!
Lasa un comentariu