La unele popoare, printre care si romanii, 1 Martie era prima zi din an. Atunci se sarbatorea „Matronalia” . Aveau loc serbări in cadrul cărora oamenii se închinau lui Marte, pe care noi îl ştim ca zeu al războiului, dar care mai este si protector al muncilor câmpului, ocrotitor al activităţilor agricole, personificand totodată si renaşterea periodică a naturii.
Se spune ca mărţisorul a apărut mai întâi sub forma unei monede de aur sau argint, impodobită cu un şnur format din doua fire: unul alb si altul rosu.Firul roşu simboliză dragostea, iar cel alb, gingăşia, curaţenia sufletească, puritatea. Se pare că şnurul nu a fost întotdeauna asa, putând fi format si dintr-un fir alb si unul negru, ceea ce simboliză supremaţia vieţiii asupra morţii. Tot in vechime mărţisoarele erau niste pietricele vopsite in alb si roşu, formand un şirag.Erau consierate amulete, apărătoare împotriva bolilor, a deochiului. Se purtau prinse la gât sau la mană. În unele zone ale ţării exista obiceiul ca si bărbaţii să primească mărtisoare.Indiferent de forma pe care o au si cum se poartă, mărţişoarele simbolizează dragostea, afecţiunea faţă de anumite persoane.
Există mai multe legende referitoare la apariţia mărţişorului. Iat-o pe cea mai cunoscută:
Se spune că Soarele, privind într-o primavară spre Pamânt, a vazut campiile verzi, pomii infloriti si mii de flori ce impodobeau plaiurile. Intr-o poienita a observat cum fetele si flacaii au încins o horă. Pe feţele lor se vedea bucuria, pamantenii intampinau primavara asa cum se cuvine. Atât de mult i-a placut Soarelui ce a vazut, încat s-a hotarat sa coboare pe Pămant , luând chipul unui flăcau frumos. S-a prins în horă alături de ceilalti tineri. În toiul petrecerii asupra satului s-a abatut un zmeu cu inima neagră, care l-a răpit pe Soare si l-a dus intr-o temniţă bine zăvorâtă. Din acel moment totul s-a întunecat, păsările nu mai cântau, izvoarele nu mai susurau, copiii nu mai râdeau, florile s-au ofilit, feţele oamenilor erau posomorâte. Nimeni nu avea curajul să se lupte cu puternicul zmeu.
Atunci un flacau din sat, mândru si curajos s-a hotărât să-l înfrunte pe zmeu si să scape satul de năpastă. Satenii au prins speranţe şi au încercat să-l ajute pe tânar, daâdu-i din puterile lor. Acesta a mers toata vara, toata toamna si toata iarna. Abia la sfarsitul iernii a ajuns pe tăramul zmeului. Zmeul il astepta bucuros, gândindu-se că va mai avea un prizonier. S-a incins o lupta cumplită. Puternic era tânarul, dar puternic era si zmeul. Niciunul nu vroia să se lase bătut. Pâna la urmă zmeul a fost înfrant, dar cu ultimele puteri a reusit să-i facă tânărului o rana adancă. Soarele a fost eliberat, s-a urcat din nou pe cer, a luminat intreg Pămantul, viaţa şi-a reluat cursul. Pomii au înflorit, albinele au început să zboare din floare in floare, bucuria a reapărut pe chipurile oamenilor.
În toată această veselie, nimeni nu a observat că din pieptul tânărului curgea un firicel de sânge pe zapada albă. Căldura sângelui topea zăpada si in acel loc răsăreau ghiocei. Şi tot aşa, pana când ultima picatură de sânge s-a scurs din trupul tânărului, care a murit.
De atunci tinerii împletesc doi ciucuraşi, unul alb ca zapada, altul roşu ca sângele voinicului. Ei oferă acest mic dar fetelor pe care le indragesc sau altor persoane pentru a-şi arăta afecţiunea.
Există numereoase credinţe legate de ziua de 1 Martie. Astfel, copiilor li se pune la gât sau la mâna câte o monedă de argint ca să aibă noroc în cursul anului si să fie feriţi de boli.Fetele işi dau cu zapadă pe fată să fie frumoase, să aibă faţa luminoasă. Se leagă cate un şnur roşu la fiecare pom roditor, ca să aibă roade bogate si să fie feriţi de grindină.
Indiferent de ce reprezintă, marţişorul el este un simbol al bucuriei, un mesager al păcii si liniştii sufleteşti, aducând vestea că primavara ne inundă casele si inimile deopotrivă.
1 comentariu