Era odată o fetiţă căreia nu-i plăcea să se spele şi nici să se pieptene, din care pricină copiii au poreclit-o „Murdarica”.
Vazând-o atât de murdară, toti fugeau de ea. Într-o zi a plecat în pădure să-şi găsească un prieten de joacă. În calea ei a întâlnit o veveriţă, căreia i-a spus:
— „Veverită, veverită, joacă-te cu mine!”
— „Să mă joc cu tine? Nici nu mă gândesc. Trebuie să-mi mătur casa şi să-mi pieptăn blăniţa. Pană acum am cules alune. Dar tu ce-ai făcut de nu te-ai spălat şi pieptănat?”
Fetiţa n-a zis nimic, ci şi-a continuat drumul. Într-un tufiş a zărit doi iepuraşi.
— Iepuraşilor, iepuraşilor, nu vreţi să ne jucăm împreună?
— N-avem timp de joacă, ne ducem la râu să ne spălăm; tocmai am terminat de mâncat. Tu de ce nu te piepteni şi nu te speli?
…A rugat şi pe ursuleţ să se joace, dar el avea treabă: îşi călca şorţuleţul si boneţica şi nici n-a băgat-o în seamă.
Pe când se pregătea să iasă din pădure, văzu un arici ce se zbenguia printre frunzele uscate.
— Ariciule, ariciule, nu te joci cu mine?
— Mă joc pentru ca am învaţat lecţiile. Stai puţi să-mi chem şi prietenii. După ce s-au săturat de joacă, Murdarica a întrebat:
— În padure nimeni n-a vrut să se joace cu mine, numai voi! Pentru ce?
— Pentru ce? — răspunseră aricii privind-o miraţi — pentru că te-am luat drept o aricioaică: ai parul ca nişte ţepi, faţa şi mâinile îţi sunt negre ca tăciunele! Acum vedem că nu eşti decât o fetiţă murdară şi nepieptănată. Pleacă şi să nu mai îndrăzneşti să te joci cu noi! Şi aricii s-au făcut ghem de supărare.
Fetiţa n-a scos un cuvânt; s-a dus acasă, s-a spălat, şi-a prins părul cu două fundiţe roşii, mari, şi-a schimbat rochia, apoi a iesit în curte. Când au văzut-o copiii, toţi au strigat:
— Joacă-te cu noi, fetiţă cu fundiţe roşii!
Lasa un comentariu