S-a deschis o mică floare…
E frumoasă!
Şi nu-i una!
Să le-admire-ar sta întruna…
Dar mai e de studiat
Şi un ghem nevinovat,
Ce ieşi dintr-o găoace
Să se-adune cu ai lui
Frăţiori,
Strigaţi de mama,
După nume:
Pui, pui, pui!
Mai încolo este lacul,
Ce-n oglinda lui curată
Lasă norul să-şi ia forma
Care-i place
Şi-o surată
Zburătoare cercetându-şi,
Din înalt, aripa grea,
Spre-a se adânci în zare,
Cu tot cârdul după ea…
Dar steluţa-i pâlpâindă?
Uite-o,-n miile de stele
Ce-mpart ochilor lumină
În nopţi lungi, de taină,
Ele
Ştiind bine că acolo,
Suflând – Gata! – ‘n lumânare,
Este Omul…
Deschis, însuşi,
Dintr-un mugur de splendoare.
1 comentariu