Un corb flămând fură o bucată mare de caşcaval. O luă în plisc şi zbură. Se aşeză pe ramura unui copac înalt. Se pregătea s-o mânânce.
Atunci trecu o vulpe pe acolo. Întâmplător îşi ridică botul către coroanele copacilor şi îl văzu pe corb. Şi vulpea era flămândă. O ispiti bucata de caşcaval. Se gândi puţin. Apoi spuse cu glas mieros către corb:
-Bună dimineaţa, domnule Corb! Ce frumos arătaţi astăzi! Ce pene strălucitoare! Ce ochi vii şi pătrunzători! Sunt convinsă că şi vocea este pe măsură. Ah! De v-aş auzi numai o clipă cântând! Un singur cântecel! Sunt convinsă că ai fi ca un rege peste păsări!
Corbul era foarte îngâmfat.De aceea o crezu pe vulpe. Se umflă în pene şi deschise pliscul. Chiar atunci căzu şi bucata de caşcaval. Vulpea o înşfăcă de îndată şi nu mai aşteptă cârâitul corbului. Era prea flămândă şi prea încântată de fapta sa.
Aşa li se întâmplă întotdeauna celor ce se lasă amăgiţi de linguşitori!
Un corb negricios,cu pene stralucitore,dar flamand…
-Eu,care sunt o pasare atat de inteligenta,nu pot gasi ceva de mancare?…
-Buna dimineate,dle Corb…
Uite asa era da voi de ce nu ati facut asa