„Dacă lupul din „Scufiţa Roşie“ se duce şi el la fierar?“ … îmi pare rău, dar n-am cum să vă răspund la întrebarea asta.. Eu, copii n-am ieşit niciodată din povestea „Capra cu trei iezi“ aşa că n-am avut posibilitatea să mă întâlnesc cu alţi lupi, din alte poveşti. Vă rog să mă credeţi că sunt un lup bătrîn şi abia azi aud, pentru prima oară în viaţă, de lupul din „Scufiţa Roşie“ !
— Ha! Ha! Ha! râseră înveseliţi copiii. E lup, şi n-a auzit până azi de lupul din „Scufiţa Roşie!”
— Asta e situaţia, zise lupul, desfăcându-şi larg labele, ca şi când ar fi vrut să spună că n-ai ce face. Lupul din „Scufiţa Roşie“ şi cu mine facem parte din poveşti cu totul diferite.
— Aţi uitat să răspundeţi la întrebarea „dacă mâncaţi numai iezi şi de ce? îi aminti cineva.
— Eu zic să trecem la alte întrebări, se amestecă iar in vorbă capra, căreia nu-i plăcea să se amintească de lucruri atât de dureroase pentru ea.
Nu uitaţi că mai e şi Dănilă Prepeleac aici, mai e şi cocoşul, mai sunt şi eu … Puneţi-nc întrebări şi nouă!
Copii se gândiră câteva clipe, apoi începură din nou să întrebe:
— E adevărat că dumneavoastră ştiţi să faceţi sarmale? întrebă cu mult respect o fetiţă, adresându-se caprei.
– Da, răspunse cu mândrie reținută capra. Așa scrie în poveste. Întrebați-l şi pe lup, să vă spună şi el dacă au fost bune sau nu sarmalele pe care le-am făcut.
-Ştiţi sa faceţi şi îngheţată? întrebă curios un băieţii
— Dar compot de vişine? întrebă o altă fetiţă.
– Nu, răspunse de data asta cam supărată capra.
Citiţi mai cu atenţie povestea şi o să vedeţi că nu nici compot de vişine.
Copiilor le păru rău că o supăraseră. Biata capră! După ce suferise atât în poveste, acum o mai necăjeau şi ei…
– Vreau să-l întreb ceva pe Dănilă Prepeleac, spuse un băiețas. Vreau să vă întreb-i se adresa el acestuia- dacă și capra din povestea dumneavoastră, aceea pe care ați schimbat-o mai târziu pe o gâscă, avea și ea trei iezi, și dacă știa și ea să facă sarmale.
– Nu mă întrebațilucru care nu sunt în poveste – răspunse Dănilă Prepeleac- fiindcă nu știu să vă răspund. Eu nu știu decât ce e la mine în poveste.
— Aşa e, copii — spuse şi cocoşul – v-ani mai spus doar să nu amestecaţi poveştile. Noi nu ieşim niciunul din poveştile noastre şi n-avem de unde să ştim ce se întâmplă cu alte poveşti.
— Dacă e aşa — spuseră copiii — atunci să ne răspundă cocoşul din povestea lui.
— Foarte bine, răspunse cocoşul. Despre povestea mea sunt gata să vorbesc oricând.
Copiii se gândiseră din nou, apoi începură să întrebe.
— Vreau să vă întreb — spuse un băieţaş — dacă după ce v-aţi întors acasă aţi mai înghiţit şi alte cirezi, şi, în general, dacă după ce v-aţi întors acasă aţi mai înghiţit şi alte lucruri.
— Nu — răspunse pe loc cocoşul. N-am înghiţit decât lucrurile de care se pomeneşte în povestea mea.
Va urma…
Lasa un comentariu