Inregistrare

Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.

Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.

Login

Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.

Resetare parola

V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.

Va rugam sa va autentificati.

Please briefly explain why you feel this question should be reported.

Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.

Motivul pentru care raportezi utilizatorul.

Cine a venit într-o zi la grădiniţă… (II) de Sonia Larian

Cine a venit într-o zi la grădiniţă… (II) de Sonia Larian
Poți fi de ajutor la urmatoarele teme

— Lasă că ştim noi! spune un băieţaş de la grupa mică. Pe iedul cel mic nu l-aţi mâncat numai pentru că nu l-aţi găsit!
— Fiindcă se pitise în horm! adăugă o fetiţă. Dacă îl găseaţi îl mâncati şi pe el cum l-aţi mâncat pe iedul cel mare şi pe cel mijlociu.
— Sunt cu totul de aceeaşi părere! spuse capra. Dumneavoastră ? îi întrebă ea pe cocoş şi pe Dănilă Prepeleac, întorcându-se întrebătoare către el.
— Eu nu mă amestec, răspunse cocoşul părând foarte încântat de ceea ce spune. Eu sunt din altă poveste. Nu ştiu ce se întâmplă în povestea „Capra cu
trei iezi“.
— Sigur, spuse repede lupul, mulţumit că poate fi și el ele acord cu cineva. Dumnealor — şi lupul arătă către cocoş şi către Dănilă Prepeleac — sunt din alte poveşti. Ce rost ar avea să-i amestecăm în discuţia noastră?
O fetiţă şopti ceva la urechea unui băieţaş, apoi ridică mâna şi întrebă sfioasă adresându-se lupului:
— Vreau să vă întreb ceva: e adevărat că dumneavoastră sunteţi chiar cumătrul caprei ?
— Desigur, copii — răspunse lupul — aşa scrie în poveste. Eu, lupul, sunt chiar cumătrul caprei.
— Frumos! sări o altă fetiţă. Foarte frumos, n-am ce zice!…
— Nu-i vorbă — spuse un băieţaş — chiar dacă n-ar fi fost cumătrul caprei, fapta lui ar fi rămas la fel de urâtă.
— Şi cu vreau să întreb ceva, prinse curaj şi băieţaşul cu care vorbise la început fetiţa. Dumneavoastră mâncaţi numai iezi? Capre nu mâncaţi?
La auzul acestor cuvinte capra păru din cale-afară de supărată.
— Cred că e o întrebare cam nelalocul ei, se supără ea.
Noi aici suntem oaspeţi …
— Îmi pare rău, spuse băieţaşul care întrebase dacă lupul nu mănâncă şi capre. N-am vrut să vă supăr. Numai că eu eram curios să ştiu dacă tot mănâncă iezi, de ce nu mănâncă şi capre.
Ştiţi m-am mirat cînd am văzut in poveste că dumneavoastră, personal nu vă temeţi de loc de lup.
— Poate pentru că o capră e prea mare şi lupul nu poate să deschidă gura aşa mare … spuse o fetiţă încet de tot, cu multă sfială, fiindcă nu era de loc sigură de răspunsul ei, dar ar fi vrut şi ea să-şi dea cu părerea.

— Eu cred altceva, spuse băieţaşul de la început. Cred că dumneavoastră, caprei, lupul nu vă face nimic fiindcă sunteţi curajoasă. N-aţi văzut, copii, cu cât curaj s-a dus capra în pădure, după lup, şi cum a stat pe urmă de vorbă cu el?

— Asta-i adevărat, copii spuse emoţionată capra.
Eu sunt curajoasă din fire.
Un băieţaş de grupa mijlocie ridică mâna:
— Vreau şi eu să întreb ceva, i se adresă el lupului. Când v-aţi dus atunci la fierar, să vă ascută limba şi dinţii, fierarul v-a aşezat pe un scaun înalt, ca la dentist ?
—- Şi eu vreau să întreb ceva, sări o fetiţă. Toţi lupii se duc la fierar aşa cum se duc oamenii şi copiii la dentist ?
— De exemplu, lupul din „Scufiţa Roşie“ obişnuieşte şi el să se ducă la fierar? întreabă o altă. fetiţă.
— Când v-a ascutit limba, nu v-a durut? întreabă un băieţaş.
— Dumneavoastră nu vă e frică să vă duceţi la fierar? întrebă un alt băieţaş. Mie nu mi-e frică deloc ele dentist …
— Şi când vă ascute fierarul dinţii sau limba vă doare, strigaţi? întrebă o fetiţă. Eu nu strig niciodată la dentist, orice s-ar întîmpla …
— La fierar există şi sală de aşteptare? întrebă o altă fetiţă.
Lupul îşi notă toate întrebările cu multă grijă, într-un carneţel. Apoi începu să răspundă, citind şi întrebările:
— „Dacă e adevărat că sunt chiar cumătrul caprei“ … Da, copii, sunt chiar cumătrul caprei. Aşa scrie în poveste.
„Dacă e adevărat că mănânc numai iezi şi de ce?“ La întrebarea asta o să răspund la sfârşit…

Va urma…

Lasa un comentariu