Într-o zi, un tânăr pădurar tăia un copac care crescuse pe malul unui lac adânc. Din neatenţie, scăpă toporul în apă. Neştiind ce să facă, începu să plângă de supărare. Zâna pădurii, care locuia în castelul ei de pe fundul lacului, îl auzi. I se făcu milă de el. De aceea ieşi la suprafaţa apei. În mână purta un topor de aur.
-Acesta este toporul tău, pădurarule? întrebă ea.
-Nu, răspunse tânărul uimit.
Zâna coborî din nou şi scoase la iveală un topor din argint.
-E acesta cumva?
-Nu, răspunse pădurarul.
A treia oară zâna ţinea în mână chiar toporul cu pricina.
-Acesta este al tău?
-Da, mulţumesc foarte mult, răspunse fericit eroul nostru.
Zâna se bucură că tânărul era aşa de cinstit. De aceea îi înmâna cele trei topoare, spunându-i că toate sunt acum ale lui.
Un alt pădurar auzi povestea. Îi veni în cap s-o păcălească pe zână. Merse lângă lac, îşi aruncă toporul în apă şi începu să se vaiete. Zâna apăru cu un topor de aur în mână.
-Cunoşti această unealtă? întrebă ea.
-Da, e toporul meu, răspunse pădurarul cel lacom.
Atunci zâna se înfurie. Dispăru sub apă şi nu mai apăru deloc. Iar pădurarul rămase ţintuit pe mal două săptămâni încheiate.
Trebuie să spunem adevărul întodeauna.
7 comentarii