Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem, femei lângă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte ele ce slujesc pe ei.
Ei neglijenţi şi ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc,
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc?
Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum, şi nume,
Pun lucrurile iar la locul lor.
Cu-atâţia paşi ce-au tot făcut prin casă
Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale-anevoioasă
ar fi ajuns şi dincolo de cer.
Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.
Aşa e mama şi a fost bunica
Şi ca şi ele, mâine, eu voi fi?
Ce facem noi, femeile? Nimica…
Decât curat şi, uneori, copii.
Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut în doi
Ce greu vă e cu noi, femeile, prin viaţă,
Dar e şi imposibil fără noi…
2 comentarii