Bunica-mi spune deseori
Că e un suflet şi în flori.
Că macu roşu ca de sânge,
De-l rupem suferă şi plânge,
Îi cad petalele aşa,
Cum cade plânsă lacrima.
Bunica-mi spune cu iubire,
Că au şi florile privire,
Regina nopţii ziua doarme,
Ca-n arşiţă să nu se sfarme,
Iar seara, când e-n jur răcoare,
Ea îşi deschide ochiul mare,
Şi-mprăştie peste grădină
Aromă dulce, caldă, fină.
Bunica-mi spune cu căldură,
Cum că şi florile au gură,
Cu care ele dau săruturi
Albinelor şi-atâtor fluturi.
Chiar şi fetiţelor ca mine,
Să le-alinte, să le-alinte.
Lasa un comentariu