Bobul de mac

0

Într-o zi, un greier cu ochii gri mergea pe un deal galben. Era singur şi în spatele lui nu venea nimeni. La un moment dat, a ieşit de undeva o furnică. Furnica era neînsemnat de mică. Totuşi, greierul a văzut-o. La început el nu i-a spus nimic, deşi ea mergea alături. Când au ajuns mai pe deal în sus, s-a oprit ca să-şi lege un şiret şi atunci s-a uitat în treacăt la ea.

Furnica nu era deosebită, dar avea ochii aurii, foarte vii. Şi ţinea în mână nişte poze!
– Sunt ale tale? o întrebă el.
– Nu numai ale mele, răspunse ea.
– Dar ale mai cui?
– Pot fi şi ale tale dacă ţie îţi plac şi dacă vrei să fim prieteni.
– Ce înseamnă să fim prieteni?
– Nu ştii?
– Ştiu, dar de fiecare dată este altfel. De exemplu, m-am împrietenit odată cu un urs. Ursul era foarte cumsecade. De câte ori ploua mă lăsa să stau în urechea lui şi nu se supăra pe mine când începeam să cânt până îl trezeam. Deşi, îţi spun, era mare şi puternic. Altă dată m-am împrietenit cu un melc. Melcul era gospodar, avea casa lui şi tot ce-i trebuia. El mă punea să-i cânt în fiecare zi, fiindcă îmi spunea că-i place melodia. Iar eu îl credeam şi-i cântam. Numai că într-o zi, când a venit iarna, el nu m-a crezut că mi-e frig şi a intrat singur în casa lui. Aşa că nu ştiu ce să cred.
– Înţeleg ce vrei să spui, răspunse furnica. Există prietenii în care sunt doi prieteni şi există prietenii în care e numai unul. Despre noi însă nu putem spune nimic. Dar, dacă mergem până sus, în vârful dealului, s-ar putea să aflăm.

Şi au început să meargă. Furnica îi povestea întâmplări din copilărie şi greierul o asculta cu atenţie. Când au ajuns sus, furnica a găsit un bob de mac.
– E tare frumos, îi spuse greierele.
– Âţi place?
– Mult.
– Ţi-l dau ţie.
– Nu se poate.
– Ba da, ia-l.
– Nu pot să-l iau, fiindcă l-ai găsit tu şi este al tău. De ce să mi-l dai mie?
– Fiindcă tu nu ai nimic.
– Dar tu?
– Eu am pozele, iar tu să ai bobuleţul.
– Mulţumesc, furnico…

Apoi au început să coboare dealul. Acum greierul avea şi el ceva: un bob de mac. Şi mai avea ceva. Lângă el mergea furnica cu ochii vii, aurii.

Altceva nu s-a mai întâmplat după aceea, dar cei doi au rămas prieteni, cu toate că asta s-a întâmplat pentru un lucru atât de mic cât un bob de mac. Greierul primi bobul de mac, apoi merse mai departe şi cântă tot drumul. Acum avea şi el ceva: un bob şi alături o furnică cu ochii vii, aurii.



Lasă un comentariu

Ai nevoie de ajutor la teme ?