Inregistrare

Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.

Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.

Login

Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.

Resetare parola

V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.

Va rugam sa va autentificati.

Please briefly explain why you feel this question should be reported.

Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.

Motivul pentru care raportezi utilizatorul.

AniDeȘcoală.ro Latest Articles

Apusul pe Ceahlău

Apusul pe Ceahlău
Poți fi de ajutor la urmatoarele teme

Autor: Suduc Arianna, elevă, 12 ani

Îmi aduc aminte vara trecută… A fost cea mai frumoasă vacanță de vară de până acum. Poate n-ar fi fost atât de specială dacă n-aș fi fost o săptămână pe Ceahlău, la cabana Dochia.

Acei munți sunt incredibili. Nu știu ce-i face atât de speciali, dar știu că e un loc mirific. Cel mai mult am fost impresionată de apusurile de soare ce le vedeam și admiram în fiecare seară. Am văzut apusul și în alte locuri, dar nici unul nu se compară cu cel de aici. Lumina trandafirie a soarelui aproape apus te învăluie, te duce într-un mister ce așteaptă să fie dezvăluit. Aici simți soarele ce te mângâie pe creștet, venind din ce în ce mai aproape de tine. Aurorele boreale de la Poli sunt o nimica toată față de acest apus. Și mai sunt și câteva păsărele gingașe, într-un cadru plin de flori sălbatice și brazii înalți,stăpânii acestor ținuturi. Dar nimic nu se compară cu apusul. Mă trezeam dimineața, după care, la prânz, închideam ochii și-mi imaginam cadrul festiv de seară: apusul, păsările cântând, culorile vii din jur care parcă te invitau la dans într-o horă jucăușă. Stăteam cu ochii pe ceas și cu fiecare minut trecut, mă gândeam că sunt cu un pas mai aproape de apusul meu. De ce era ziua atât de lungă?

Dar veni seara și stăteam toată familia pe prispa cabanei, așteptând apusul. Parcă eram la cinema, sperând să înceapă cât mai repede filmul dorit. Și a început. Încet, încet, pe cer s-a împrăștiat o pată roșiatică ce a transmis parcă salutări prin căldura culorii soarelui. Era mirific. E cel mai frumos lucru văzut de omenire cred.

Din păcate, toate au un sfârșit, așa cum are și apusul meu. Fără să realizăm, spectacolul incendiar de lumini se sfârși. Ne-am dus în camerele noastre așteptând cuminți o nouă zi, un nou apus mai exact. Până atunci însă, voi închide ochii și voi încerca să reproduc cu ochii minții minunatul apus de pe Ceahlău…

Surse poze:

Prima Pagină


http://www.aaparut.ro
http://www.ascorsuceava.ro

Orice preluare a acestui text  se va face numai cu acordul autoarei Arianna Suduc. Dacă doriţi să contactaţi autoarea puteţi să o faceţi folosind formularul de pe pagina de utilizator Arianna Suduc.

Articole interesante

Lasa un comentariu