Inregistrare

Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.

Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.

Login

Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.

Resetare parola

V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.

Va rugam sa va autentificati.

Please briefly explain why you feel this question should be reported.

Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.

Motivul pentru care raportezi utilizatorul.

AniDeȘcoală.ro Latest Articles

A murit Luchi…

A murit Luchi…
Poți fi de ajutor la urmatoarele teme

Un clopoţel a început să se smucească deasupra uşii, speriat. Parcă vrea să-şi rupă frânghiuţa şi s-o ia la fugă. Intrăm în clasă.

Pupitrul e înalt. Mă ridic în vârful picioarelor, mă sprijin în coate şi abia izbutesc să mă aşez, strâmb, pe-o margine de bancă. Fetele se foiesc o vreme, pe urmă se astâmpără. E aşa de linişte, că se aude cum îşi strigă Hună, pe stradă, covrigeii lui săraţi…
– Casian Alexandra!
E numele meu. Ştiu. Dar nu răspund. Pe mine nu mă strigă nimeni aşa. Toată lumea mă strigă Luchi…     
Îmi vine-a râde. Aşa-i de caraghios să te strige cineva Casian Alexandra! Ca şi cum ar striga-o tata pe mama, în loc de Catia, Casian Ecaterina.

Doamna se uită la mine şi râde.
Are-un dinte de aur, drept în faţă.   
– Cu mata vorbesc fetiţo… Cum te cheamă?
Am uitat că banca e înaltă şi cad de sus, bocănind, în picioare. Simt în jurul meu râsul stăpânit al clasei.
– Cum îţi zice mama acasă? stăruie doamna tot blând, dar c-un fel de nerăbdare parcă.
– Luchi! sare de lângă mine, răpezind înainte două degete ascuţite, una bondoacă si zburlită, Luchi, ca la căţei!

Toate fetele se uită la mine. Încă nu râd, dar ochii lor împung şi dor. Şi dintr-o dată mi-e ruşine de numele meu, mi-e ruşine de mine, mi-e ruşine de tot.
– Nu-i adevărat! Acasă, mama îmi zice… Casian Alexandra! răspund repede, ca să se isprăvească odată, uitându-mă urât spre zburlită.

S-a isprăvit. Nu mă mai întreabă nimeni nimic. Mă aşez la locul meu şi mă uit la mine, la fetiţa asta nouă pe care-o cheamă Casian Alexandra şi pe care parcă n-o cunosc.
Casian Alexandra are şorţ negru, de sub care nu i se mai văd genunchii, ciorapi lungi prinşi cu gumă de pieptăraş, şi guler de pichet alb, care-o supără puţin, cum o supără şi cozile împletite prea strâns, care-i trag ochii spre tâmple ca la chinezoaice. Stă cuminte cu mâinile pe pupitru şi i-e ruşine că o cheamă Luchi, ca pe căţei…

Dar nu-i adevărat. N-o cheamă Luchi. Luchi nu mai este. A rămas pe undeva pe-acasă, poate în lădiţa din cămară, printre resturile de jucării pe care nu le mai ştie ce-au fost şi care nu mai au nume.
Luchi era mică, Luchi era proastă, Luchi era caraghioasă. Luchi era fericită…

Lui Casian Alexandra i-e milă de Luchi. I-e milă, ca de păpuşa moartă căreia i-a cules ochii verzi şi reci de pe covor, într-o dimineaţă de Crăciun… demult…

Mă uit la turnul bisericii, pătrat şi greu. Două ciori încearcă să se aşeze alături pe spiţele crucii. Dar vântul le umflă penele şi le suflă jos.
Le văd întâi limpede, pe urmă cenuşiu, ca printr-o ploaie măruntă şi deasă. Liniile se strâmbă. Turnul stă acum hait, crucea s-a întors ca semnul înmulţirii. Cum să nu cadă ciorile, săracele?

Ceva fierbinte îmi frige obrajii reci. Şi doar nu plâng.
– Ce ai, Casian? Ţi-e rău!
– Nu, doamnă…
Nu i-e rău lui Casian. îi vine să plângă în gura mare şi nu poate. Dacă doamna ar fi întrebat-o:
– Ce ai, Luchi?
Poate că ar plânge. Şi ar fi mai bine…
Dar Luchi nu mai este nicăieri. Luchi a murit. În locul ei o şcolăriţă cuminte clipeşte mărunţel şi-şi înghite lacrimile care au, pentru întâia oară, un gust de cenuşă…

A murit Luchi…

Articole interesante

20 comentarii

  1. este foarte bine ca stefan cel mare l-a razbunat pe mitrut pentru ca el murise degeaba ca un caine ,dintr-un simplu joc de copil.stefan cel mare a construit chair si un monument dedicat prietenului sau din copilarie,mitrut
  2. e ft frumoasa lectia si am citit-o de multe ori si am memerat-o am facut o data rezumatul si lectia cu doamna invatatoare:
    Carstea Marinela sper sa nu se supere ca i-am spus numele
  3. ” A MURIT LUCHI” ESTE O POVESTIRE FOARTE FRUMOASA SI TRISTA. M-A IMPRESIONAT MULT! COPILARIA ESTE CEA MAI FRUMOASA PERIOADA A VIETII
  4. Este foarte frumoasa, si trista, am facut portofoliu cu doamna la scoala!
    Foarte frumos, daca ar fi pe vot as da nota ‘Over Max’!! E super
  5. „A MURIT LUCHI” DE OTILIACAZIMIR ESTE UNA DINTRE CELE MAI FRUMOASE POVESTI PE CARE LE-AM CITIT. POVESTEA ACEASTA M-A IMPRESIONAT ATAT DE TARE INCAT AM MEMORAT-O.
  6. A MURIT LUCHI E CEA MAI IMPRESIONANTA LECTIE PE CARE AM CITITO.ESTE TRISTA,DAR DA DE INTELES CA COPILARIA E CEL MAI FRUMO MOMENT AL VIETII ASA CA TREBUIE SA IL TRAIM IN ASA FEL INCAT SA NE FIE CEL MAI BINE NOUA INSINE.
  7. Este foarte frumoasa povestea imi place mult si o citeam si daca nu mio trebuia la scoala.Este fabuloasa povestea si putin trista o iubesc!:*
  8. Este foarte frumoasa povestea imi place mult si o citeam si daca nu mio trebuia la scoala.Este fabuloasa povestea si putin trista o iubesc!:*
  9. minunata eu am 10 ani 🙂 imi palce muult de tot
  10. super tare povestea ,,A murit Luchi…,, este o poveste cursiva!!! Foarte tare!!!
  11. SUPER TARE!!!!MI NU MI SE PARE TRISTA!!1E TARE
  12. Super faina povestiuta aceasta! Pacat ca nu multi lumen nu o cunoaste Si au auzit de Otilia Cazimir, ar trebui Sa se puna mai multi pret pe ea .
  13. Este foarte frumoasa poveste!Am citito de 5 ori si nu ma mai satur sa o citesc.Dar Oare Mai exista o continuare a acestei povestiri????Sau chiar o alta introducere????Oricum Otilia Cazimir este o scriitoare foarte buna.Sper sa ne aduca in dar alte povestiri

Lasa un comentariu