Inregistrare

Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.

Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.

Login

Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.

Resetare parola

V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.

Va rugam sa va autentificati.

Please briefly explain why you feel this question should be reported.

Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.

Motivul pentru care raportezi utilizatorul.

Zana apelor ( I.P. Reteganul ) – repovestire, Al. Mitru

Zana apelor ( I.P. Reteganul ) – repovestire, Al. Mitru
Poți fi de ajutor la urmatoarele teme

Alexandru era un băiat orfan, sărac şi amărât. Trăia din pescuit pe malul Dunării.
Într-o dimineaţă, prinse în vârşe o mreană. Mreana îi scăpă din mână şi se făcu o fată.

– Sunt zâna apelor ! zise. M-am lăsat prinsă ca mreană spre binele tău şi al altor oameni. Haide şi du-mă acum în locul unde te-ai născut.

Alexandru văzuse lumina zilei pe moşia de lângă Dunăre a unui domn bogat. Numai că domnul atâta-i chinuise şi-i bătuse pe părinţii lui încât aceştia-şi dăduseră  duhul.

Sosind înapoi pe moşie, din voinţa zânei, în locul unde fusese coliba părintească, se înălţă o casă mândră şi plină cu de toate.

Domnul trimise să-l cheme pe băiat şi-i grăi :
– Ţi-ai clădit, fără voie, o casă mai arătoasă decât a mea, pe moşia unde sunt stăpân eu !
– Întocmai, recunoscu băiatul. Pe moşia unde-au murit, slujindu-te, părinţii mei.
– Eşti feciorul unui rob, mai zise domnul, şi deci eşti şi tu rob ca şi el. Va trebui să-mi împlineşti poruncile. Şi, dacă vei izbuti, va fi bine, iar de nu,îţi vei pierde viaţa.
– Ascult!
– Până mâine să-mi tai pădurea din jos de casa ta. Să sameni porumb, să-l culegi, să-l macini şi să-mi faci din el mălai pentru mămăliga mea de-amiaz !

Cu ajutorul zânei apelor, porunca se împlini în timpul  cuvenit.
– Taie-mi acum şi pădurea din sus de casa ta, porunci a doua zi domnul, sădeşte pe ea vie. Şi mâine, la prînz, să-mi aduci struguri copţi.

Cu ajutorul zânei, şi porunca aceasta se împlini.
– Să iei şi cele două bivoliţe din staul, să le duci unde ştii, se încruntă a treia zi domnul. Numai mâine să le văd cu viţeii după ele şi cu ugerele pline de lapte. Vreau să mănânc de-amiază lapte de bivoliţă.

Cu ajutorul zânei apelor şi-această de-a treia poruncă se împlini.
Domnul era în ziua următoare adânc supărat. Trăgea din pipă şi se gândea : cu ce l-ar mai putea oropsi pe feciorul foştilor săi robi.
– Să te duci, îi porunci – încredinţat că de data aceasta îi va veni de hac – şi să-l pofteşti pe sfântul Soare pentru mâine de-amiază la mine la masă. Şi nu care cumva să vii fără el,că ai păţit-o, să ştii!

Alexandru îşi luă cu sine cele trebuincioase drumului şi plecă.
Fără îndoială, tot cu ajutorul zânei, deşi calea era cu destule greutăţi şi primejdii, ajunse şi la Soare.
– Ce e, băiete ? îl întrebă acesta, zâmbindu-i cu blândeţe.
– Ce să fie, luminăţia ta, răspunse Alexandru. M-a trimis hainul de domn să te poftesc pentru mâine de-amiaz la masă. Ce răspuns să-i dau ?
-Să-i spui că am să vin, dar numai când va fi şi el în stare să făptuiască atâtea câte-ai împlinit tu.

Alexandru dădu cuviincios bineţe Soarelui. Făcu îndată calea întoarsă. I se înfăţişă domnului şi-i duse răspunsul Soarelui.
– Şi cutezi să-mi aduci mie asemenea cuvinte ? se înfurie domnul mai mult ca niciodată.
– Cutez !
De-atîta furie câtă mocnea în el, domnul porunci ca Alexandru să fie cetluit în lanţuri, azvârlit în temniţă şi-a doua zi în zori să fie spânzuraţ.

Numai că-n zori, cine se ivi-n uşa temniţii ? Soarele!
– Alexandre,   ieşi  afară!
– Nu pot, sunt cetluit în lanţuri.
– Scutură-le  şi-au să cadă.
Le scutură şi lanţurile, într-adevăr, se sfărâmară ca şi cum ar fi fost putrede, şi căzură.
– Moşia aceasta unde ţi-au trăit şi unde ţi-s îngropaţi părinţii, de astăzi înainte este a ta! hotărî Soarele.

Domnul, care ieşise în ogradă, auzind şi văzând acestea, a căzut jos. I-a pleznit fierea.
Şi s-a pornit o petrecere, în capul mesii cu însuşi Sfântul Soare, că de nu s-o fi terminat, sigur că mai ţine  şi astăzi!

Lasa un comentariu