Guiţ, purceluşul, se afla în locuinţa sa din pădure. De câteva zile curgea necontenit apa din cer, ca şi cum cineva ar fi uitat zăgazurile norilor deschise.
In pădure, apa creştea. Iar Guiţ privea de la fereastră cum fagul, în a cărui scorbură i se afla locuinţa, era din ce în ce mai sus înconjurat de apă.
Spre seară, râul din vecinătate începu să se reverse şi dis-de-dimineaţă apa ajunsese până aproape de fereastra sărmanului Guiţ şi începuse să i se furişeze in casă.
— Dacă aş şti măcar să înot, cugeta el cu îngrijorare. Ce să fac ? Ce să fac ?
Deodată îşi aminti de o poveste, pe care i-o spusese cândva prietenul Cristofot Robin. Fusese în ea vorba de-un om care, pierdut pe-o insulă pustie, scrisese un bilet, îl închisese într-o sticlă. Şi sticla o azvîrlise în apă.
Căută şi el repede o sticlă cu dop, luă o bucăţică de hârtie şi scrise pe-o parte : Ajutor ! Guiţ (eu) şi pe cealaltă : Sunt eu, Guiţ, ajutor, ajutor ! Şi-i dete drumul în valuri.
Winnie ursuleţul, prietenul lui, se căţărase intre timp pe-o creangă a unui stejar şi privea de-acolo curgerea apei.
Văzu sticla. Crezu că-i plină cu miere. Se lăsă în apă şi, ţinându-se cu-o labă de trunchiul stejarului, o apucă. Înăuntru nu a văzut însă nimic altceva în afară de o hârtie. Dar ce scrie pe ea ?
Avea nevoie de ajutorul lui Robin. Alese atunci una din cele zece oale cu miere pe care le golise în cele patru zile de când stătea, sub ploaie, pe creangă, o astupa şi-o prefăcu într-o barcă, căreia îi dete numele de „Ursul plutitor”. Încălecă pe ea şi începu vâslitul cu labele.
Cristofor Robin, văzându-l, îl strânse la piept :
– Am găsit un bilet, pe care nu l-am putut citi fiindcă mi-a intrat apă-n ochi ! îi explică Winnie.
– Da este de la Guiţ. Trebuie să-l salvăm ! se alarmă Cristofor Robin.
Şi-atunci Winnie Pooh-ursuleţul, P.C.G. (Prieten cu Guiţ), T.L.I, (Tovarăşul lui Iepurilă), S.L.I. şi G.A.C. (Sprijinul lui Iior şi Găsitor al Cozii) rosti ceva atât de înţelept încât a rămas de pomină până azi :
– Să plutim cu umbreluţa ta, Cristofor Robin!
Şi, într-adevăr, ghemuiţi în umbreluţa deschisă şi cu vârful în jos a lui Robin, băieţelul şi ursuleţul au plutit spre fagul unde Buha şi ajunsese, în zbor, înaintea lor, ca să-l vestească pe Guiţ că va fi salvat.
Vaporul, intitulat acum, „Mintea lui Winnie Pooh” cu căpitan C. Robin şi secund W. P. Urs., s-a întors plin de glorie, împreună cu Guiţ care, între timp, de emoţie şi bucurie, reuşise să aţipească.
Victoria trebuia sărbătorită şi, după încetarea potopului, şi uscarea pământului, căpitanul C. Robin a dat, în pădure, în prezenţa tuturor animalelor, prietenii lor, o mare serbare, în cinstea lui Winnie Pooh.
Şi astfel s-a terminat povestea.
Lasa un comentariu