Inregistrare

Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.

Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.

Login

Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.

Resetare parola

V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.

Va rugam sa va autentificati.

Please briefly explain why you feel this question should be reported.

Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.

Motivul pentru care raportezi utilizatorul.

Judecata (Albrecht Zweier) – repovestire de Al. Mitru

Judecata (Albrecht Zweier) – repovestire de Al. Mitru
Poți fi de ajutor la urmatoarele teme

Un păstor de capre s-a intâlnit, într-o zi, cu un păstor de oi. Amândoi erau surzi.
– Dragă  prietene, a întrebat primul. N-ai întâlnit cumva caprele mele ?
— A ! Mă-ntrebi unde e satul ? a răspuns al doilea. Uite, colo, peste deal.Primul s-a grăbit într-acolo. Şi şi-a găsit, într-adevăr, caprele. Ca să-şi arate recunoştinţa, a luat o capră ale cărei coarne erau tăiate, şi s-a înapoiat la păstorul cu oile.
— Uite, îţi dăruiesc capra asta !
— Cum să fi făcut aşa ceva ? Îţi jur că nu i-am tăiat eu coarnele ! s-a apărat, îngrozit, păstorul de oi. Şi, întorcându-i spatele păstorului de capre, a plecat.

Păstorul de capre s-a ţinut după el.
— Te rog … te rog foarte mult s-o primeşti… Mergând aşa, s-au întâlnit cu un herghelegiu,
care era de asemenea surd. Acesta tocmai furase un cal.
Păstorul al doilea i-a prins herghelegiului de frâu calul şi a început să i se plângă :

— Uite, omul ăsta o ţine morţiş câ eu i-aş fi tăiat coarnele caprei lui.
— Nu vrea să-mi primească darul, i s-a plâns şi păstorul de capre.
— Vă rog să mă credeţi, a grăit şi herghelegiul, că eu habar n-am unde-or fi caii voştri.

A vrut să plece, însă păstorul al doilea i-a ţinut bine calul de frâu.
— N-ai să pleci până nu-mi spui deschis dacă sunt vinovat sau nu.
— Bine, dacă voi ziceţi că acesta este calul vostru, a răspuns herghelegiul, n-aveţi decât să vi-l luaţi înapoi. Numai şaua, oricum, este a mea, aşa că vă rog să mi-o lăsaţi.

Păstorul al doilea a lăsat slobod frîul calului. Şi s-a luat după herghelegiu.
— Spune-mi dacă sînt vinovat sau nu ?
Îi urma, pe amândoi, gâfâind, întâiul păstor cu capra cioantă de coarne.

Fugind aşa au ajuns în sat, în faţa judecătorului. Aici au fost siliţi să mărturisească.
Păstorul de capre a recunoscut că … furase cu ceva mai mult de 500 de capre. Uneia dintre ele, aceea de faţă, îi tăiase coarnele la un necaz. Şi vrusese s-o dea păstorului de oi, în semn de recunoştinţă pentru că-i arătase unde i se găseau caprele rătăcite. Dar acesta n-a vrut s-o primească şi a fost nevoit să fugă după el, stăruind s-o ia, ca să n-aibă ghinion.

Păstorul al doilea zicea că el nu furase decât vreo mie de oi, dar coarnele caprei nu le tăiase şi-l rugase pe herghelegiu să-l ajute a dovedi că, în această privinţă, este nevinovat.
Herghelegiul a vrut să fugă, aşa că s-a luat după el, să-l oprească.
La rândul lui, herghelegiul a spus că, este adevărat, furase o mulţime de cai. Dar, de data aceea era nevinovat. Încercase să dea înapoi calul şi să-şi păstreze numai şaua.

Judecătorul s-a lămurit. Hoţiile au ieşit la iveală, datorită acelei neaşteptate întâmplări şi făptaşii învechiţi în rele au fost azvârliţi în temniţă.

Lasa un comentariu