Insir-te margaritar ( P. Ispirescu ) – repovestire, Al. MItru

Un tânăr şi chipeş boier trecea cândva pe un drum. Într-o cânepişte se aflau trei fete. Întâia dintre ele făgădui :
— De m-ar lua pe mine de soţie tânărul acesta, i-aş îmbrăca pe toţi oamenii curţii sale cu firele de pe un singur fus. A doua adăugă :
— De m-ar lua pe mine, i-aş sătura pe toţi oamenii curţii lui cu o singură pîine.
A treia încheie :
— Iar de m-ar lua pe mine i-aş face doi copii cu totul şi cu totul de aur.Tânărul se însura cu cea de-a treia.
Veni sorocul ca nevasta să nască. Bărbatul lipsea. Atunci o altă fată din casă, împreună cu mama ei, două răutăţi cu suflet negru ca noaptea, îngropară copiii de aur. Şi, cînd se întoarse bărbatul, îi arătară doi căţei, zicând : „Iată ce ţi-a născut nevasta !”Bărbatul îşi lăsă soţia şi se însura cu mincinoasa şi înşelătoarea.
Numai că, din locul unde fuseseră îngropaţi copiii, răsăriră doi meri cu coaja de aur.
Înşelătoarea rugă să fie tăiaţi şi din lemnul lor să se facă scânduri la pat. Noaptea, scândurile vorbeau :
— Ţie iţi este greu ?
— Nu, pe mine doarme tata !
— Mie îmi este greu, pe mine doarme maştera IAceasta auzi ce vorbeau scândurile. Dis-de-dimineaţă făcu ce făcu şi scândurile se azvârliră în foc. Scânteile se ridicară pe coş. Două căzură în grădină. Din ele răsăriră două fire de busuioc.
Un mieluşel mâncă busuiocul şi lâna lui se făcu de aur.

Înşelătoarea, prefăcîndu-se că e bolnavă, zise că nu se va putea vindeca decât mâncând din carnea mielului cu lâna de aur.
Mielul fu tăiat şi maţele lui spălate la râu. O bucăţică din ele se pierdu în apă. Apa o purtă pe ţărm. Şi acolo se iviră un băiat şi-o fată cu totul şi cu totul de aur.

O bătrînă îi luă pe copii să-i crească. Îi îmbrăcă în nişte straie vechi. Şi vremea începu să treacă.

Intr-o zi, boierul făcu o clacă, unde se adunară toţi băieţii şi fetele din sat, ca să înşire mărgăritare. In timp ce înşirau mărgăritare, fiecare copil îşi spunea povestea vieţii lui.

Fu poftit şi băiatul de aur. Fata de aur asculta.
Băiatul începu să povestească tot ce se întâmplase de când măicuţa lui fusese luată de nevastă în casa boierului şi până într-acel ceas.
Tatăl îşi strânse la piept copiii. Îşi rechemă soţia, care fusese izgonită în camera slugilor. Şi pe înşelătoare o legă de cozile a doi armăsari sălbatici care o rupseră în bucăţi.

Trăiră apoi cu toţii fericiţi pînă la adânci bătrîneţe.