Inregistrare

Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.

Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.

Login

Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.

Resetare parola

V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.

Va rugam sa va autentificati.

Please briefly explain why you feel this question should be reported.

Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.

Motivul pentru care raportezi utilizatorul.

Freamat de codru, de Mihai Eminescu

Freamat de codru, de Mihai Eminescu
Poți fi de ajutor la urmatoarele teme

Tresărind scânteie lacul
Şi se leagănă sub soare;
Eu, privindu-l din pădure,
Las aleanul să mă fure
Şi ascult de la răcoare
Pitpalacul.Din isvoare şi din gârle
Apa sună somnoroasă;
Unde soarele pătrunde
Pintre ramuri a ei unde,
Ea în valuri sperioase
Se azvârle.

Cucul cântă, mierle, presuri –
Cine ştie să le-asculte?
Ale pasărilor neamuri
Ciripesc pitite-n ramuri
Şi vorbesc cu-atât de multe
Înţelesuri.

Cucu-ntreabă: – „Unde-i sora
Viselor noastre de vară?
Mlădioasă şi iubită,
Cu privirea ostenită,
Ca o zână să răsară
Tuturora.”

Teiul vechi un ram întins-a,
Ea să poată să-l îndoaie,
Ramul tânăr vânt să-şi deie
Şi de braţe-n sus s-o ieie,
Iară florile să ploaie
Peste dânsa.

Se întreabă trist isvorul
– „Unde mi-i crăiasa oare?
Părul moale despletindu-şi,
Faţa-n apa mea privindu-şi,
Să m-atingă visătoare
Cu piciorul?”

Am răspuns: – „Pădure dragă,
Eu nu vine, nu mai vine!
Singuri, voi, stejari, rămâneţi
De visaţi la ochii vineţi,
Ce luciră pentru mine
Vara-ntreagă.”

Ce frumos era în crânguri,
Când cu ea m-am prins tovarăş!
O poveste încântată
Care azi e-ntunecată…
De-unde eşti, revino iarăşi,
Să fim singuri.

2 comentarii

  1. Freamat de codru – freamat de inima.
    „Tresarind”, lacul-oglinda, lacul-suflet primeste in el soarele cu bucurie si aduce reveria, eul liric abandonandu-se „aleanului”. Si apa din izvoare si din garle suna „somnoroasa”, trezindu-se speriata doar cand lumina ii sageteaza undele. Procedeul personificarii creeaza impresia de unitate, de armonie intre eul liric si „eul” naturii. E ca si cum un singur suflet uneste in el suflul arborilor, al pasarilor, al omului: e sufletul naturii, unul. Ciripit de pasari cu mii de-ntelesuri intregeste glasul misterios al padurii, dar „cine stie sa le-asculte?”
    Mitul iubirii s-a destramat. O neliniste strabate firea intrega. Lipseste ceva esential in peisaj: iubita, Ea – cea care vrajea la o simpla atingere totul. Si-o aminteste cucul, ca pe „sora viselor de-o vara”, izvorul trist ramas fara craiasa ii pastreaza inca in apa chipul, teiul e doritor s-o cuprinda in brate si sa-si ploua florile peste ea. Perechea de indragostiti isi traieste basmul doar in visul stejarilor.
    In atat de simpla exclamatie „Ce frumos era in cranguri”, e dor si nostalgie, deznadejde si resemnare, oricat ar fi chemarea de fierbinte, caci acum povestea e-ntunecata : „De-unde esti/Revino iarasi,/ Sa fim singuri!” Pleonasmul „revino iarasi” capata valoare expresiva, sugerand intensitatea chemarii. Basmul e intreg numai cu perechea primordiala in Centru, cu Ei doi, singuri si in acelasi timp solidari cu padurea, ca la inceputul lumii.
    Acum stim povestea pe care o pastreaza lacul in oglinda lui.
  2. Oau, ce interesnat a fost, sa stiti ca aceasta poveste nu am vazut-o pana acum. Ma mir, am vazut-o cu 2 ani dupa publicare, sunt clasa 2.

Lasa un comentariu