Şi zilele ploioase au farmecul lor. Se pare că, Topârceanu, care avea un deosebit simţ al umorului, reuşeşte să transforme o zi ploioasă într-un motiv de ironie. Astfel, ne aduce zâmbetul pe buze chiar dacă afară „plouă îndesat”.
Plouă…
de George TopârceanuPe-aici cand plouă, plouă îndesat,
Nu ţine ca la noi un ceas ori două.
Că ziua plouă, plouă pe-nserat,
Si cand se crapă iar de ziuă, plouă.
In faptul zilei, streşinile plâng.
Pădurea stă plouată ca o curcă.
Natura calcă cu piciorul stang:
Pe-aici cand plouă, plouă, nu se-ncurcă!
Iar cand s-arată soarele sărac.
De dupa nouri, ca sa-ţi facă-n ciudă,
N-apuci a scoate nasul din cerdac,
Ca până la intoarcere, te uda.
Exista si răstimpuri cand se moaie,
Cand parcă nu mai toarnă-aşa, de sus,
Si cerul câte-oleacă, spre apus,
Se luminează putintel a ploaie.
Atunci se cheama ca e timp frumos
(Măcar ca tot mai cade-un pic de bură),
Dar fumul din ogeac se lasă-n jos,
Si porcul umblă tot cu paiu-n gură…
1 comentariu