Andi este elev în clasa a II-a. Învăţătoare urmează să le predea adunarea şi s-a gândit la o metodă prin care să le facă demonstraţia pentru a-i face pe elevi să înţeleagă mai uşor.
Pentru că merele sunt printre fructele preferate ale celor mici, învăţătoarea s-a gândit să le aleagă drept exemplu în demonstraţia sa.
Atunci ea i-a cerut lui Andi să răspundă la întrebarea ei. “Îţi dau prima dată două mere, apoi îţi mai dau un măr şi încă unul. Spune-mi câte mere ai?”. Andi îi spune că are 5 mere.
Învăţătoarea repeată întrebarea: “Îţi dau prima dată două mere, apoi îţi mai dau un măr şi încă unul. Spune-mi câte mere ai?”. Andi a răspuns şi de această dată la fel: 5 mere.
Atunci învăţătoarea s-a gândit să simplifice întrebarea: “Îţi dau un măr, apoi îţi mai dau unul. Acum câte mere ai?”.
“3 mere”, a răspuns Andi sigur pe el.
Atunci, învăţătoarea s-a gândit că poate lui Andi nu îi plac merele şi i-a mai pus o întrebare încercând de această dată cu portocale.
Învăţătoarea îi prezintă problema: “Andi, îţi dau două portocale şi apoi îţi mai dau o portocală şi încă una. Spune-mi câte portocale ai acum?”.
Andi răspunde “4 portocale”.
Învățătoarea rămâne uimită şi îl întreabă pe Andi de ce nu a putut să dea răspunsul corect şi la întrebarea cu merele.
“Pentru că mai am un măr în ghiozadan!”, a spus elevul.
Lasa un comentariu