Coada-i e stufoasă,
Prin copacii din pădure
Sare graţioasă.
( Veveriţa )
De cum s-a ivit lumina,
E-n grădină, gospodina,
Strânge de cu dimineaţă
Din flori, picuri de dulceaţă.
( Albina )
N-are trup, prin parc când trece,
Stol de frunze îl petrece.
De porneşte la plimbare,
Pomii i se-nclină-n cale.
( Vântul )
Are zeci de ace groase,
Nici nu ţese, nici nu coase.
Pe sub tufe de urzici
Caută mereu furnici.
Ce să fie?…
( … Un arici )
Cu nasul vârât în blană.
Nu-i este frică de iarnă.
Vara umblă prin pădure,
După zmeură şi mure.
Dar nici ca s-ar supăra
O oiţă de-ar mânca.
( Ursul )
Uite, câte pălării,
Ascunse prin bălării!
( Ciupercile )
Când e vară călduroasă
Te cheamă cu umbra-i deasă.
Pe arşiţă şi pe soare,
Stai lang-ale ei izvoare
Şi te bucuri de răcoare.
( Pădurea )
Două fete poartă salba
Una-i neagră, alta-i albă.
Mereu se gonesc,
Dar nu se-ntâlnesc.
( Ziua şi noaptea )
Zici că-i floare zburătoare
Gingaş şi plăpând,
Ce să fie oare?
( Fluturele )
1 comentariu