Şi păzeşte bine uşa.
( Cheia )
Ce dihanie ciudată,
Cu gât lung şi gură mare,
A-nghiţit aşa, deodată
Tot ce-i pulbere-n covoare?
( Aspiratorul )
Chip de om, dar minte n-are
Nici nu cere de mâncare,
Ştie jocuri, mii şi mii,
Şi-i iubită de copii.
( Păpuşa )
Nu-i băiat ca să nu-l ştie
Făurit e din hârtie,
Vânt puternic vrea, şi sfoară,
Şi-atunci zbârnâie şi zboară.
( Zmeul )
Nu-i şoarece, nici orbete,
Roade pete din caiete.
Ar fi bine şi frumos,
Să nu-i dăm nimic de ros.
( Guma de şters )
Şarpe mare de oţel,
Fuge iute din tunel.
( Trenul )
Şi un an de mă priveşti,
Tot pe tine te zăreşti.
( Oglinda )
În pădure naşte,
În pădure creşte,
Vine-acasă şi horeşte.
( Fluierul )
Pe un câmp cu-nflorituri,
Face moşu-nţepături.
Şi-apoi lasă-n urmă, mici,
Floricele şi arnici.
( Acul )
Între palme scuturată,
Cerne pulbere curată.
( Făina )
Împletită e din aţă,
N-are dos, n-are nici faţă.
( Plasa )
Cuşma asta de argint,
Nu mă apără de vânt.
Dar pe deget dac-o ţin
Niciodată nu mă-nspin.
( Degetarul )
5 comentarii