Un arab batrân avea trei feciori. Mai avea şi 17 cămile, aceasta era toată averea lui. Simţindu-se bătrânul în pragul morţii, hotărî să împartă averea celor trei fii ai săi. El zise:
– Fiul cel mare va primi jumătate din numărul cămilelor, fiul mijlociu va primi o treime din numărul cămilelor, iar fiul cel mic va primi a noua parte din numărul cămilelor. Abia termină de vorbit, că îşi dădu duhul.
Acum, cum sa împartă copiii cămilele fără să le taie? Aşa că s-au dus la un înţelept să-i ajute. Acesta s-a gândit puţin, apoi a adăugat şi cămila sa turmei, făcându-se 18 cămile. Jumătate a dat fiului cel mare, adică 9 cămile. A treia parte a dat fiului mijlociu, adică 6 cămile. A noua parte a dat-o fiului cel mic, adică 2 cămile. Apoi a socotit: 9 + 6 + 2 = 17. Şi-a luat cămila şi a plecat.
Ce părere aveţi? Cum de a fost posibil aşa ceva?
deci primul va primi 9 camile, al doiale 6 si al treilea 2. simplu.