M-ați crede dacă v-aș spune că forma de plural pentru leafă e similară cu cea a substantivului „ceafă”? Sper că nu. În niciun caz nu putem vorbi despre mai multe lefe, dar s-ar putea să vă surprindă că lefi este o formă corectă de plural pentru leafă. Numai că nu se aplică sensului pe care presupun că îl știți, respectiv salariu; pentru el rămâne pluralul lefuri.
În schimb, leafă mai înseamnă ceva în limbajul popular: „partea scobită a unei linguri; găvan” sau „tăișul, lama sapei, a bărzii, a toporului”. Iar atunci când folosiți termenul cu oricare dintre aceste sensuri, pluralul este lefi.
Andriana, îți mulțumim pentru inspirație! 🙂
In Moldova, acolo unde am crescut , cuvantul leafa, cu exceptia sensului de salariu, face trimitere doar la obiectele cu care se taie – cutit, secure, topor – nu si lingura sau sapa. Partea taioasa a acestor obiecte si a altora, de data asta, inclusive sapa, secere, coasa, se numeste „gură”. Adesea poți,, sau mai degrabă auzeai acum 20-30 ani,” a stricat gura lefei de topor”, cu sensul că a ciobit-o, nu mai taie.