Sinceră să fiu, mie-mi plac lucrurile complexe și, la urma urmei, viata însăși e „complexă și are multe aspecte”, nu? 🙂
De fapt, îmi place inclusiv faptul că limba asta a noastră chiar e „o comoară”. Una complexă, desigur… Și nu mă mai miră că avem o mulțime de plurale provocatoare. De exemplu, pentru adjective avem complex și complexă, cu formele complexe și complecși (nu complexi!) pentru plural (similar cu ortodocșii). Dar avem un bonus și la substantiv, unde complexe și complexuri se referă la concepte diferite (v-am scris despre asta aici).
Lasa un comentariu