Ăsta e genul ăla de confuzie care se naște din cauza pronunției. Cred. Sau, mă rog, eu întotdeauna am știut conceptul ăsta drept aliură, deși nu-mi mai amintesc de unde și când l-am asimilat. Dar abia când l-am scris zilele trecute într-un text mi-am dat seama că, cel puțin în scris, ceva e în neregulă cu acel i. L-am simțit. Iar verificarea în dicționar mi-a confirmat că forma corectă este alură.
Alură = fel de a se mișca; mers, umblet, ținută; mod de deplasare a unui animal; ritm în care se desfășoară o acțiune individuală sau colectivă în întrecerile sportive; mod în care se desfășoară un eveniment, o întâmplare etc.
PS: Greșesc, oare, și cu pronunția? 🙂
Relativ la PS: mă tem că da.:)
Nu avem ü în românește, și alură e deja preluat OK, cu u, așa cum se scrie. Nu ca München, care încă mult prea des este Miuncăn, sau Nürnberg, care este Niurnberg…
nu greșești cu pronunția.
da’ nu zisăși că te uitași în dicționar? păi, și nu văzuși pronunția coloșa?
v, m-am exprimat prost. De fapt am vrut să aflu dacă-i mai spun și alții așa 🙂
pardon, acuma, c-ai zis, îmi pare și mie clar. cre’ că lucratul ăsta intensiv îmi omoară citirea cu nuanțe. 🙁
v, te-aș încuraja oricând să mai iei pauze de la atâta lucru intensiv. Dar aici nu cred că ai greșit neapărat. E, într-adevăr, o formulare ambiguă, poate chiar mai apropiată de ce ai înțeles tu decât de ce am vrut să spun eu 🙂