Poți fi de ajutor la urmatoarele teme
Dacă n-ați constatat până acum că gânsac și gâscan sunt anagrame sau dacă n-ați realizat deja că cele două cuvinte sunt sinonime perfecte, acum e șansa voastră să fiți recunoscători că ne-ați găsit! 🙂
A, și s-ar putea să vă placă și faptul că în DEX, la definiția gâscanului, veți găsi conceptul ”bărbătușul gâștei”. Și aproape că era să rămân cu-n zâmbet și atât din povestea asta, dar reflexul de a investiga mai departe m-a ajutat să aflu că bărbătuș ăsta nu-i un diminutiv tâmpițel pus acolo ca să fie, ci un termen cât se poate de serios, atribuit masculului unor specii de animale.
As nuanța chestia cu „sinonime perfecte”, chiar dacă îmi vine în minte un singur lucru care le diferențiază: porecla lui Dobrin. În toate textele pe care le-am văzut, era „gîscanul”, niciodată „gînsacul”. Probabil tot de aceea (și numai în capul meu…?) există o nuanță: „gîscan” e poziționat un pic mai înspre simpatic, gînsac mai degrabă spre antipatic/nesuferit.
Nuanțele sunt, uneori, în ochii privitorului 🙂
„…bărbătuș ăsta nu-i un diminutiv tâmpițel pus acolo ca să fie, ci un termen cât se poate de serios, atribuit masculului unor specii de animale.”
Adica la pasari.
Nu stiu in ce masura o fi (fost) vorba despre vreun regionalism, dar in copilaria mea „gâscan” – sau „cantă” – (si nu „gânsac”) se numea un recipient (folosit in general pt transportul si pastrarea apei), cam de capacitatea unei vedre (găleţi, căldări), cu un capac impartit in doua: o jumatate fixa pe corp si una rabatabila (cu balama), pt a avea pe unde s-o umpli, si cu maner metalic (din tabla) semicircular, situat transversal, sudat fix pe corpul vasului (la capetele balamalei capacului). In partea superioara a lateralului, perpendicular pe maner, langa capacul fix, vasul avea un „gat” scurt, pe unde continutul putea fi turnat afara in jet ingust, in mod treptat si usor de controlat. (Vas diferit de „stropitoare”, care nu avea decat jumatatea fixa a capacului, al carei „gat” (lung) pornea de la partea de jos a lateralului vasului, de langa fundul acestuia, si al carei maner (trei sferturi de cerc) era sudat la un capat langa baza vasului, in partea opusa „gatului”, si la celalalt capat de partea superioara a peretelui in cealalta parte (deasupra „gatului”), manerul rotunjindu-se peste deschizatura superioara.)