N-am să mint că mă zgârie pe timpan când aud că ceva ”se merită”, dar întâmpin o mică problemă de fiecare dată când mă gândesc să-i explic cuiva de ce n-ar fi corect. Bine, s-ar putea ca tura asta să se vadă că nu sunt chiar un guru absolut al limbii române, dar ce-i drept nu știu să scrie nicăieri că un verb nu poate fi reflexiv. Da, sunt unele la care DEX menționează explicit că ar fi reflexive – de exemplu, a (se) disculpa. Mai sunt și unele verbe care există doar în forma reflexivă și DOOM le marchează ca atare – de exemplu, a se cuveni. Însă la a merita nu sunt mențiuni suplimentare…
Mie mi se pare că ține oarecum și de logică explicația, dar mi-ar plăcea să ne punem mințile la contribuție și să concepem împreună o explicație solidă pentru întrebarea ”de ce nu este corect să spui se merită?”. Sau, nu știu, poare greșesc eu flagrant și există undeva scris negru pe alb că n-ar fi corect și de ce? Ori o fi corect și trăiesc eu în confuzie și negare?
a merita nu-i reflexiv că n-are de ce. sensul este clar: situația nu merită să faci nu știu ce. („nu merită să te duci pînă acolo pentru atîta lucru”.) e o contaminare cu exprimările impersonale prin reflexiv („se justifică”, de pildă; nu poți exprima impersonalul cu un verb ca ăsta dacă nu-l faci reflexiv); pe cînd a merita pur și simplu n-are nevoie de reflexiv.
Cei care folosesc „se merită” în loc de „merită” se merită [pe ei înșiși] 😉
M-am uitat și prin cele „101 greșeli gramaticale” ale Isabelei Nedelcu. Una din ele – 74, pag. 109, cu privire la verbe reflexive – discută și despre merită/se merită, dar o „explicație solidă“ nu prea transpare.
Citez:
„Unele verbe se folosesc în mod incorect însoțite de marca reflexivă ‘se’ (a se râde, a se merita, a se exista). Explicațiile care se pot da pentru apariția acestei greșeli sunt, pe de o parte, de natură gramaticală,pe de altă parte, de natură stilistică.
[….]
Greșeala afectează și alte verbe, cum ar fi a divorța, a risca, a merita, a exista, a râde: „Dacă femeia nu mai acceptă situația, se divorțează, și copiii rămân buimaci” […], „Dacă doriți să vă riscați, încercați![…], „Nu se merită să trăiești în România” […]. în toate aceste exemple este evident că nu trebuia să apară reflexivul.
[….] ‘a merita’ cu sens impersonal („Pentru atîta lucru, nu merită să te deranjezi”) și ‘a exista’, verb existențial, nu permit în nici un context asocierea cu ‘se’.
[…]
În structura altor verbe, ca ‘a merita’ sau ‘a exista’, apariția reflexivului se poate explica prin modelul verbelor impersonale inerent reflexive (se cuvine, se întâmplă) sau al celor cu impersonalitate dobândită contextual (se crede, se știe, se călătorește, se vine).
[…]
Cicu, mulțumim pentru completarea dintr-o sursă ”oficială” 🙂
Cicu, Emi: Isi are rolul ei precizarea aia: ” ‘a merita’ cu sens impersonal […] nu permit în nici un context asocierea cu ‘se’. IN SENS IMPERSONAL!
Pt ca (pe de alta parte) are perfecta dreptate Cicu in comentariul sau precedent: „Cei care folosesc “se merită” în loc de “merită” se merită [pe ei înșiși” (sau – la fel de valabil, EXACT in forma reflexiva – „ei se mnerita unul pe altul”).
Cat despre „a se rade” din paragraful precedent al comentariului lui Cicu (CU diacritice daca nu va suparati: ” a se RÂDE”, NU „a se RADE” 😆 ): in opinia mea (spre deosebire de opinia exprimata in lucrarea citata), exprimarea reflexiva ar fi PERFECT VALABILA SI ACCEPTABILA – DACA ar fi vorba despre :”a rade de sine insusi”.
Iar „a se exista” consider ca ESTE gresit in orice imprejurare (intrucat nimeni nu se exista pe sine insusi).
S-a meritat să citesc acest post.
Cred. Avem „decât” informații utile aici 🙂