Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.
Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.
Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.
V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.
Please briefly explain why you feel this question should be reported.
Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.
Motivul pentru care raportezi utilizatorul.
Știu că unele dicționare mai vechi îl vedeau ca fiind reflexiv și mai știu că sunt situații în care poate chiar riscăm cu întreaga ființă (deci, logic, ne riscăm), însă DOOM2 nu pare să fie de acord că ”a risca” (mai) poate fi corect și în forma ”a se risca”. Așadar, cel puțin conform normelor actuale, este greșit să spunem mă risc, te riști, se riscă, ne riscăm sau vă riscați.
In opinia mea, depinde de context si de sensul in care este utilizat cuvantul: ESTE gresita formularea „ma risc sa fac un pariu pe acest subiect” (pt ca nu te risti pe tine insuti, ci iti risti doar banii), dar nu mai este gresit sa formulezi „ma risc sa (spre ex) mananc acesti mititei, chiar daca-‘s vechi” (sau „sa (spre alt ex) „dau o lovitura” la un muzeu / biserica / institutie / etc”), pt ca intr-adevar te risti pe tine insuti (in primul caz viata, in cel de-al doilea libertatea).
(Nu gasesc nici un argument pe care sa-l consider valid care sa indreptateasca opinia ca ar fi corect de formulat „imi risc banii” sau „imi risc viata”, dar ar fi incorect de formulat „ma risc pe mine insumi”, in special daca imprejurarea presupune riscarea chiar a existentei fiintei proprii: „ma risc sa cobor in craterul vulcanului” – sau poate mai graitoare ar fi forma „ma risc coborand in crater”.)
problema este dacă reflexivul este corect sau nu. reflexivul nu-i corect în acest caz, nu contează că tu ai o formă de pronume personal, cu funcție sintactică. „mă risc pe mine” nu e reflexiv.
„“mă risc pe mine” nu e reflexiv.”
Poate ca ai dreptate – da’ eu nu asa consider.
Zici ca nu-i reflexiv decat daca „IMI risc”, nu si daca „MA risc”? (Doar in ambele cazuri actiunea se aplica asupra propriei persoane…)
Stai asa! Numa’ ce mi-a venit in minte alt exemplu:
Tranzitiv: „eu duc”, „tu duci”…
Reflexivul nu-i „eu ma duc” (conjugarea de la „a se duce”), ci doar „eu IMI duc”, conjugarea de la „a-si duce”? Ba eu parca imi amintesc ca PRIMA varianta era exemplul clasic de reflexivitate (chiar daca poate nu neaparat cu verbul „a duce”)…
(Sau eu aici bat cu berbece la porti deschise* si ideea nu era de incorectitudine a formei gramaticale, ci de incorectitudine a folosirii ei in acest caz („reflexivul nu-i corect în acest caz”)? In aceasta din urma varianta – DE CE? DE CE n-ar fi corect sa fie folosita aceasta forma – atunci cand e cazul? Doar pt ca unii o folosesc SI atunci cand INTR-ADEVAR este incorecta folosirea ei? Nu-i o prejudecata?)
* Formularea initiala este ambigua: „problema este dacă reflexivul este corect sau nu”. Forma, SAU utilizarea?
(scrisesem un comentariu explicativ aici, ce s-a-ntîmplat cu el?)
v, am verificat și în Pending și în Spam. Nu e nimic rătăcit pe nicăieri…
deci nu vrea, și gata. am scris deja de trei ori :(((
nu i-am dat copy-paste, l-am REscris, cu alte cuvinte!
DECI, Victor (majusculele-s de la nervii repetării, o fi vreun bug în formularul de comentarii, altfel nu-mi explic!)
diateza reflexivă e un capitol clar din limba română. pînă nu te lămurești cu ea, discutăm de pomană. dacă poți „ajuta” sensul pronumelui de la verbul presupus reflexiv cu unul personal sau cu un substantiv, e clar că NU-i vorba de reflexivă. în comentariul pe care l-am mai scris deja de două ori de pomană dădusem exemplul verbului „a se gîndi”. eu mă gîndesc pe mine nu merge. ai reflexivă. e și asta o metodă de verificare, mai grosolană, dar eficientă.
a risca NU e reflexiv. nu-mi spune, te rog frumos, treaba cu „prejudecățile”, că mă dau cu capul de un perete. adică toată lumea să scrie cum îi vine, ca să nu părem plini de prejudecăți dacă le dăm cu normele peste degete? zi că nu asta voiai să spui, zi, te rog.
în consecință, exemplul cu riscatul ar fi așa: tu riști la cărți o casă; el riscă o mașină; eu mă risc pe mine (mă pun pe mine la pot, cine mă cîștigă mă are sclav). ergo: NU e reflexiv.
*
„Formularea initiala este ambigua: “problema este dacă reflexivul este corect sau nu”. Forma, SAU utilizarea?” – ha? ambiguă pe naiba. dacă batem apa stătută-n cinșpe pive vechi, brusc totul devine ambiguu.
DAFUQ, WordPress, chiar așa? să moară broasca ta de la intrare, cuvîntul p-o-k-e-r e tabu la tine? sictir, mă!
Emi, mulțumesc pentru căutare. deci ne-am prins ce era. :((
Hehe, v e dragalas si cand fierbe de nervi… :)) si binecrescut.
„…nervii repetării…”
Regret problemele aparute, STIU cum e (am invatat-o si eu „pe calea cea grea”)…
„zi că nu asta voiai să spui, zi, te rog.”
EVIDENT ca NU ASTA intentionasem sa comunic – crezusem ca e deja de domeniul evidentei, dupa numarul mare de comentarii precedente (pe la alte articole – SIGUR si pe ACEST blog) in care „teoretizasem” faptul ca eu uneori (nu chiar foarte rar) imi permit (in cunostinta de cauza fiind) sa incalc anumite reguli ortografice / de vocabular* (care MIE mi se par ilogice), dar nu recomand si altora sa faca la fel (in orice caz, nu fara A CUNOASTE – CE regula incalca, si nu fara a se gandi DE CE ar vrea s-o faca. (Dealtfel, insasi incalcarea REGULILOR denota recunoasterea existentei acestora…)
Era vorba doar de necesitatea (mea) de a ma lamuri (altcineva pe mine, pt ca nu reusesc eu insumi pe mine) LOGIC, nu doar „pt ca asa scrie la „cartea sfanta” (a gramaticii / ortografiei / vocabularului / etc, DE ACEEA nu am folosit majuscule).
* Nici pana acum nu m-am lamurit DE CE ar fi corect „antIcamera” si nu „antEcamera” (odata ce este vorba despre un spatiu imobiliar „aflat inaintea” si nu despre unul „opus”), nici care este forma corecta (dpdv logic) a adjectivului: „ansamblabil” (pt ca in urma operatiei subiectul urmeaza sa faca parte dintr-un „ansamblu”) – SAU „asamblabil” (pt ca este ceva ce trebuie „asamblat”)… (Si NICI cu familia de cuvinte in care se incadreaza „ansamblu” si „asamblabil”… Sau NU se?)
„diateza reflexivă e un capitol clar din limba română.”
O fi, da’ nu-mi mai amintesc eu partea teoretica (nici la ACEST capitol, ca si la multe altele), si NICI timp / energie / dispozitie sa caut n-am, astfel incat si in ACEST caz comentez TOT pe baza de logica, nu de reguli… Nu doresc altceva decat sa fiu facut sa INTELEG, nu neaparat doar sa MEMOREZ.
*de altfel.
__
„insasi incalcarea REGULILOR denota recunoasterea existentei acestora” – poate la tine, poate în cazurile la care te refereai. altminteri, poți să încalci regulile pur și simplu fiindcă nu le cunoști.
__
pentru cuvintele care-ți par bizare și-n neregulă e util să cauți firul etimologic. anticamera vine din italiană; asamblarea (de fapt și ansamblul) din franceză. pe căile alea au intrat, motiv pentru care au forma pe care o au. unele dintre ele au „cedat” la presiunea uzului și au intrat deformate în vocabularul oficial, altele nu. motivele și metodele institutului de lingvistică sînt, dacă mă-ntrebi pe mine, haotice. oricum nu știu cu ce se ocupă institutul ăsta, că_cu păstrarea și îmbogățirea limbii, nu!
__
acuma, să mă ierți, Victor, deci nu-ți amintești subiectul reflexivului, n-ai nici timp, nici chef să recitești, dar vrei musai să discuți pe subiectul ăsta? în timpul și cu energia pe care le folosești discutînd fără noimă pe un subiect necunoscut, nu mai bine citești regulile cu pricina și-ai rezolvat problema?
Exprimarea mea a fost neclara: recunoasterea faptului ca incalc regulile (insasi pronuntarea cuvantului „regula”) reprezinta o recunoastere a existentei acesteia.
Nu CITITUL regulilor este o mare problema, ci INTERPRETAREA lor (chiar si a definitiei oficiale), care poate genera dezbateri.
(Gata, am incheiat – nu va mai rapesc din timp pe aceasta problema.)
Parerea mea este ca „riscant” poate caracteriza o actiune. Nu un obiect sau o persoana.