Mie-mi plac reclamele. Mai mult, îmi place să observ cum comunică în ansamblu diverse companii, indiferent de formele prin care aleg să facă asta. Și bineînțeles că probabilitatea de a sesiza fel de fel de greșeli crește odată cu timpul investit în acțiunile de observare. Dar aici vorbim despre felul în care scriem, așa că vreau să vă întreb – ați decis vreodată să nu (mai) apelați la un produs/serviciu din cauza unui mesaj cu greșeli de exprimare/ortografie?
Teoretic, acest tip de comunicare e foarte important și tocmai din acest motiv companiile mari au departamente specializate, iar datoria celor din urmă depășește cu mult simplul act al scrierii corecte. Ingredientul ăsta chiar ar trebui să fie un fundament implicit, iar peste el să se clădească mesajele istețe și adaptate grupurilor de consumatori vizați etc. Practic, știți și voi cu ce perle v-ați mai intersectat. Iar dacă la TV s-ar putea să se strecoare mai puține greșeli în reclame (pentru că mesajele se cern bine prin mai multe filtre grație costurilor semnificative), în mediul on-line rigoarea pare să fie adesea opțională.
Eu primesc în fiecare zi e-mailuri pline de greșeli de la o mulțime de firme mici și mari care vor să-mi vândă ceva. Apoi, pe Facebook, pe paginile pe care le urmăresc, la fel, văd zilnic nenumărate greșeli. Totuși, nu cred că am renunțat vreodată la un produs/serviciu din cauza asta. În schimb, sunt șanse mari să nu fi încercat de la bun început un produs/serviciu tocmai pentru că undeva, în fundal, îl penalizasem pentru vreo perlă.
Păi… – am aruncat la coș niște felicitări pe care le-am luat la un moment dat pentru că mi-au plăcut, fără să observ imediat că scrie pe ele „Sãrbãtori fericite!” – cu tilda deasupra lui a. Și, desigur, nu cumpăr chestii scrise cu ã decît dacă nu observ… Orice ar fi. Dezgustul e real, nu știu să-l explic, îl simt fizic.
Interesant 🙂
uh, ce-l înțeleg pe Cicu la faza asta!
MIE personal imi pasa prea putin de semnul diacritic concret utilizat – atata vreme cat MESAJUL SEMNIFICATIA acestuia sunt clare, evidente si neconfundabile. (La „caciulita” de pe „a” forma are mare importanta pt a distinge intre variante, pe cand pe „i” si/sau sub „s” si „t” pot sa puna si o linie orizontala, un cerculet sau un punct, ca intelesul semnului TOT evident ramane – si la ghilimele la fel: ce mi-e ca-s „ambele sus”, ce mi-e ca-s jos-sus; ce mi-a ca-s „66” sau „99” – PT MINE nu-si schimba semnificatia…)
P.S. ON-topic: Nu stiu ca vreodata (cu buna stiinta si in mod deliberat) sa fi refuzat un produs din cauza formei / aspectului reclamei care mi-l recomanda, dar este mai mult decat probabil ca SI ACEST aspect sa fi putut contribui la o impresie generala de neglijenta, care este prea putin „apetisanta”, nu prea starneste pofta de a achizitiona un anumit produs (fie in dauna altuia similar, fie convingandu-te atunci cand esti nehotarat in privinta efectuarii sau nu a achizitiei)…
Victor, adică „merge și-așa”? 🙂
v, adica „oricum isi face treaba fara a incalca bunul-simt”. FORMA concreta a semnului consider ca nu este un element important, ci este doar atat: o formalitate (eludabila, in opinia mea). Parerea mea! (Si eu POT sa mi-o pun in aplicare, nemaiavand de dat socoteala „cu urmari”. Nu dau sfaturi si altora sa faca precum fac eu…)
Pe scurt: DA, PT MINE „merge si-asa”. (Exact dupa acelasi prinipiu dupa care o sapca de baseball poate fi purtata si cu cozorocul la spate, protejand nu ochii ci ceafa, iar ochelarii de soare „in repaus” pot fi tinuti in buzunar (in toc sau nu), dart mai pot sta si cocotati pe varful capului. Neimportant!)
Victor, cum îți porți cozorocul e chestie de alegere personală, de gust, de ce vrei matale. Cum îți faci meseria de grafician, fiindu-ți, eventual, lene să cauți un pîrlit de font cu caractere românești, e cu totul alt pește cu alt sos. Deloc neimportant. 🙂
CATEGORIC ai dreptate, v: PT UN GRAFICIAN bineinteles ca acest mod de a proceda ar fi o neglijhenta (profesionala)… sa spunem (exagerand) „impardonabila”. Dar (in optica mea) asta e valabil NUMAI pt un profesionist in domeniu (pt care ar mai trebui deasemenea sa aiba importanta si (spre ex) lungimea diferita a liniei orizontale binestiute daca este folosita drept cratima fata de cazul in care este folosita drept semn „minus” sau (in pereche) pt a separa o portiune de text (in locul virgulelor sau al parantezelor). Pt un grafician SAU pt un oarecare foarte pedant.
Cred insa ca se vede ca eu accentuasem (in felul meu, cu majuscule) faptul ca ma refeream LA MINE, in conditiile concrete date. Sa nu uitam ca eu acum (si de-o zdravana bucata de vreme incoace, mai mult timp decat imi place sa-mi amintesc) sunt un parlit de taximetrist (in ciuda diplomei de studii superioare, care afirma altceva, fara sa precizeze si faptul ca neprofesarea indelungata combinata cu uitarea ocazionata de inaintarea in varsta si cu preocuparile exclusiv de alta natura (practice) din ultima (lunga) vreme au facut sa ma deprofesionalizez: nu numai ca nu m-am tinut „la curent” cu noutatile profesionale incat sa raman competitiv, dar si din ceea ce stiam am mai uitat). Sa nu uitam deasemenea ca daca pt un istoric sau pt un agronom este o neglijenta sa confunde „acrul” cu „prajina”, cu „iugarul”, cu „falcia”, cu „pogonul” sau cu alte asemenea unitati (arhaice)… ne-metrice de suprafata, nu acelasi lucru este valabil si (sa spunem) pt un croitor, un cofetar sau un medic, exact la fel cum pt acesta din urma este nepotrivit sa confunde o escoriatie cu o plaga, lucru neimportant pt un maturator sau pt un preot (sau – ca sa inchidem cercul – pt un grafician).
P.S. Da’ voi CE faceti aici? Daca eu lipsesc o saptamana (sau o luna sau un an sau o viata) voi nu mai comentati aproape deloc? Chiar n-ati avut nimic de zis?
nț. numai cu tine ne place să comentăm 😀