Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.
Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.
Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.
V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.
Please briefly explain why you feel this question should be reported.
Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.
Motivul pentru care raportezi utilizatorul.
Azi e scurt și la obiect – reproducere de dialog dintre un adolescent bucureștean și o colegă de serviciu de-a lui:
Ea: – Auzi, ai luat decât […]?
El: – Nu se spune ”decât”. Se spune ”doar”.
Încă mai există speranță 🙂
PS: Să nu credeți că am vreun fix cu bucureștenii, dar adevărul e că eu n-am auzit ”am decât”, ”cartea după masă” ori ”nu mai mă întreba” până să ajung aici…
„Viitorul nu e chiar atât de negru”
Nu, este doar un gri FOARTE intunecat. (Din ALTE motive decat vorbirea.)
„…am vreun fix cu bucureștenii…”
EI sunt cei care („capitalisti” fiind) au (mai ales fata de „provinciali”) o ENORMA doza de infatuare nejustificata… (EI sunt cei care gresesc cel mai frecvent / cel mai divers / cel mai grav, dar TOT EI dispretuiesc pe oricine care nu greseste ASA CUM O FAC EI – si nu altfel.)
Pe „după” din „cartea după masă” l-am auzit şi la Ploieşti şi-mprejurimi. Îl folosesc chiar şi persoanele care ştiu că este greşit. Încă mă lupt cu reeducarea.
„Nu mai mi-e somn” m-a zgâriat pe timpan pe când eram în liceu şi vizitasem o colegă în Mălâncrav/Sibiu, dar se trăgea din judeţul Neamţ.La alţi ardeleni n-am întâlnit.
P.S. Vezi că ai greşit ghilimelele, prima pereche de 99 se scrie jos (ALT+0132 şi ALT+0148) 🙂
0147 🙂
*
Victor, am convingerea că altminteri nu ești genul care se pripește la generalizări, nu? 🙂
@ v: Ghilimelele româneşti sunt 99 jos şi 99 sus. Este ALT+0148. Ştiu combinaţiile şi în somn, fiindcă le folosesc zilnic.
@Cristini – Hai să zicem așa: tu știi că ghilimelele românești se „uită” în aceeași parte, eu știu că ele se „uită“ în direcții opuse.
@Cristini again: Am verificat, așa-i cum zici tu! Academia le vrea unite-n cuget și-n simțiri, 99 și 99. Oh, no, lumea editorială românească va avea un șoc! :))
Lăsînd gluma la o parte, să mă văd în cît timp mă dezbar de alea vechi. 🙁
Oh, intr-adevar? Nu se mai uita crucis??? No way!!
Dar de mult asta? Ca eu nu stiam…
Tatiana, habar n-am de cînd. Și-așa, de-abia am aflat, trebuie să-mi revin întîi!
🙂
Veule mic, între timp, curiozitatea, dragul de limba română şi dracii care m-au apucat (pe mine însumi) m-au făcut să caut pe net.
Să-mi fie ruşine!! Încă de prin 2003, dacă nu şi mai de mult, oamenii se zbăteau cu problema asta. Am căutat şi citit o groază, vă pun una mai clară, mai directă, dar scot numai paragraful cu referirea strict la ghilimele. Cristini, mulţumesc, mi-ai deschis capul.
„CP.2.2. Ce formă ar trebui să aibă ghilimele româneşti pe tastatură
Există două tabere care-şi susţin fiecare versiunea lor:
majoritatea sunt cei care susţin că ghilimelele româneşti corecte sunt cele de tip 99 jos / 66 sus; motivul principal este de ordin grafic şi se bazează pe argumentul că ghilimelele de deschidere / închidere folosite de majoritatea limbilor europene au formă simetrică:
– cele englezeşti arată “aşa” (simetrice)
– cele germane arată „aşa“ (simetrice)
– cele franceze arată « aşa » (simetrice)
– cele româneşti alternative, cu origine în limba franceză, arată «aşa» (simetrice)
pe de altă parte, cele româneşti de bază par a fi „aşa” (fără noimă)
puţini susţin ideea respectării unei presupuse prevederi a Academiei Române, prevedere conform căreia ghilimelele româneşti corecte sunt cele de tip 99 jos / 99 sus; de reţinut că ei nu susţin o versiune anume a aspectului grafic, ci ar dori să fie respectată o regulă oficială (corect, de fapt, pînă aici).
Problema majoră este că cei de la Academia Română nu ştiu nici ei cum ar trebui, sau sunt incapabili să ofere un răspuns coerent; propriile lor publicaţii oficiale au ghilimelele cînd 99 jos / 66 sus, cînd 99 jos / 99 sus; cu titlu de curiozitate se pot vedea două coperţi ale unor publicaţii editate de Academia Română, unde numele Iorgu Iordan este încadrat ba cu ghilimelele de un fel (.PNG, 53K), ba cu ghilimelele de celălalt fel (.PNG, 47K).
În particular, în urma unesi discuţii pe care am purtat-o la institutul de lingvistică Iorgu Irodan pe cîteva teme – printre care şi aceasta a ghilimelelor – nu m-am ales cu nici o informaţie utilă.
Domnul profesor Nicolae Saramandu, director adjunct la acest institut, a fost foarte amabil, şi-a făcut timp să stea de vorbă cu mine şi mi-a spus că da, în ziua de azi unii scriu într-un fel iar alţii într-alt fel şi că „nu se poate vorbi despre o regulă”.
Doamna profesoară Ioana Vintilă Rădulescu, director adjunct la acest institut, însărcinată cu editarea unei noi ediţii a Îndreptarului Ortografic, Ortoepic şi de Punctuaţie, a fost foarte acră şi mi-a spus că o să-mi răspundă la cele trei întrebări puse de mine „cînd o să aibă timp pentru aşa ceva”.
Întrebările mele au fost (şi sunt în continuare):
1. În ce document oficial al academiei române se specifică clar faptul că în limba română caracterele ş şi ţ au virgulă sub ele şi nu sedilă ?
2. În ce document oficial al academiei române se specifică forma grafică exactă a ghilimelelor româneşti ?
3. În ce document oficial al acedemiei române se specifică clar faptul că în limba română există situaţii în care cratima nu permite despărţirea în silabe în dreptul cratimei ? (pentru cuvinte de genul „mi-a trimis-o într-un e-mail”)
Modelul tipografic al unei publicaţii editate de Academia Română este inutil, deoarece propriile ei publicaţii sunt tipărite haotic.
De asemenea, simplele afirmaţii ale unor membri ai academiei nu sunt suficiente. Îmi trebuie o referinţă la un document oficial, cu descriere în cuvinte.
Întrebările le-am pus doamnei Rădulescu pe data de 3 martie 2003. Aştept în continuare momentul „cînd o să aibă timp pentru aşa ceva” …
Concluzie: în lipsa unei reglementări oficiale cunoscute, eu nu pot decît să propun respectarea standardului ISO/IEC-8859-16, în care ghilimelele sunt de tipul 99 jos / 99 sus.”
Acest articol a fost publicat în revista NetReport nr.128 din luna mai 2003.
Aşadar, la vremea aceea nu se putea vorbi despre o regulă. Acum e regulă, Cristini? O să aprofundez… încă.
Dacă iei la puricat DOOM-ul, ai să vezi că paginile explicative de la început nu concordă cu însuși corpul dicționarului, că în înseși explicațiile oferite acolo apar cuvinte scrise greșit după normele ilustrate de același dicționar niște zeci de pagini mai încolo. 🙂
Altminteri, în Gramatica Academiei, la punctuație, se arată în treacăt ghilimelele folosite (sînt cele două de 99). Atît.
(punctul 3, cel cu despărțirile, e reglementat în DOOM)
Academia Română despre ghilimele la adresa http://www.academiaromana.ro/alteInfo/pag_gramaticaLR.htm
Cristini (September 25, 2013 at 1:54 pm):
„cartea după masă”
Te exprimi TARE succint, prea eliptic: vezi ca „dupa masa” mai poate sa fie SI corect (atunci cand descrie o succesiune – in timp sau in spatiu) sau mai poate reprezenta si o eroare de tastare: inlocuirea involuntara a unui semn (cratima) cu altul („blanc”) in interiorul cuvantului compus „dupa-masa” (post meridiem).
„P.S. Vezi că ai greşit ghilimelele…”
Din pacate nu este o simpla greseala, Cristini: dumneata inca nu ma stii, eu limba romana o stapanesc (la nivel practic, de exprimare, mai putin la nivel teoretic) relativ bine si aproximativ corect, spre deosebire de „calculatoristica” (operare PC si navigare in mediul virtual), unde sunt exagerat de nestiutor (si partea cea mai proasta este ca se pare ca nu se „lipesc” de mine noile cunostinte aflate de ici – de colo, cu ţârâita). Departe de mine gandul de a teoretiza vreo eventuala corectitudine a felului in care procedez eu, dar solicit ingaduinta pt modul „neortodox” in care procedez eu, adica pt abaterile asumate de catre mine* de la scrierea riguros corecta: ghilimelele le pun asa cum rezulta direct de pe tasta corespunzatoare, diacritice folosesc doar atunci cand lipsa lor poate genera confuzii (altfel – intr-o eventuala absenta a contextului – CUM sa deosebesti „gâscă” de „gaşcă”?) sau eventual neintelegere / dificultati in intelegere…
* Daca vei mai citi comentarii publicate de mine pe acest blog de-a lungul ultimilor vreo doi ani, vei constata ca-mi mai asum si ALTE „neortodoxisme” de-ale scrierii: nu ca nu le-as sti, dar – stiindu-le – aleg sa incalc regulile atunci cand acestea imi par ilogice (mai precis – atunci cand statueaza NEEXPLICAT LOGIC vreun principiu de scriere care incalca logica MEA – poate gresita, dar existenta), si atunci prefer sa ma supun logicii mele lingvistice (in absenta unei logici „oficiale”).
Tatiana, iti multumesc mult pt ca ne-ai impartasit si noua din rezultatele benefice ale documentarii dumitale – da’ nu consideri si dumneata ca (in beneficiul unor nestiutori ca mine) ar fi fost oportun sa indici SI sursa citatului (titlu, autor, eventual editie – sau (eventual cu link) site…)?