Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.
Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.
Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.
V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.
Please briefly explain why you feel this question should be reported.
Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.
Motivul pentru care raportezi utilizatorul.
[via Idei]
Probabil că multă lume știe că e corect clasa întâi, dar odată cu DOOM2 se pare că s-a schimbat regula, iar în prezent:
Normele actuale acceptă la femininul nearticulat al numeralului ordinal întâi postpus substantivului și forma întâia: clasa întâi/întâia.
Așadar, în acest moment puteți să spuneți și clasa întâi, dar și clasa întâia, fără să greșiți.
Silvia, îți mulțumim pentru sugestie!
Doamne dumnezeule, serios? Apare ca forma corecta „clasa intaia”? Ce am ajuns… Este corect sa spui „intaia oara”, dar „clasa intaia” este pur si simplu masacru al limbii romane…
Emanuela, nu crezi ca protestezi putin cam prea vehement? Inafara obisnuintei (in urma invatarii formei „corecte”) AI vreun argument (logic) pt a protesta impotriva formei „clasa intaia”?
MIE mi se pare ca a fost INSFARSIT acceptata forma de bun-simt: odata ce nu este vorba despre un clas – mai multi… (clasi?) (substantiv masculin), si nici de un clas – mai multe clase (substantiv neutru) ci de o clasa – mai multe clase (substantiv feminin), DE CE consideri ca ar fi incorecta folosirea calificativului numeric la forma corespunzatoare pt feminin?
MAI MULT: presupun ca la inversarea termenilor SI DUMNEATA scrii / spui TOT „intaia clasa”. CE argumente (repet: inafara obisnuintei; argumente logice) ai pt a cere ca la forma „directa” sa NU se aplice acelasi principiu?
1. in afara obisnuintei in loc de „inafara obisuintei”.
2. in sfarsit (in loc de „IN SFARSIT”) in loc de „INSFARSIT”.”
3. calificativ numeric nu este o parte de vorbire
Plin de satisfactie, ma inclin.
Legenda spune ca Victòr inca mai scrie si in zilele noastre… :)))
Da’ si cand o aparea… sa te tii, cusurgiule !
PS Vezi ca si Maria-Ta a scris”obisuintei”, fara n.
Una e sa tastezi gresit intr-un comentariu nocturn, greseala pe care mi-o asum, alta e sa te doara gramatica. Parerea mea.
In general nu citesc comentariile stimabilului, fiind prea lungi si lipsite de substanta, dar insomniile conduc spre fapte de neimaginat. 🙂
O zi excelenta!
1. Ba „inafara”; indiferent de o eventuala incorectitudine conform regulilor ortografice, eu fac clar distinctia intre „in afara” (ca loc) si „inafara” (ca mod).
2. Corect – eroare de tastare (am omis un blanc).
3. Nici nu am afirmat ca ar fi parte de vorbire, iar „calificativ numeric” nu cred ca poti nega ca e. (Sau CE contesti ca ar fi: „calificativ”, SAU „numeric”?)
Imi pare rau pt dumneata ca esti nevoit ca DIN ASA CEVA (din eventualele greseli ale altcuiva) sa-ti extragi satisfactiile… (Pe mine greselile altora ma intristeaza, chiar daca nu tot atat de mult ca si ale mele…)
De acord, hai sa nu „ne” mai citim (si comentam) unul pe altul. (Nici eu nu sunt un admirator al dumitale, chiar daca recunosc faptul ca de aceasta data ai dreptate: eu intr-adevar comentez prea lung.)
Victore, aruncă-l pe „înafară”, că nu există așa ceva în limba română. Și nu mai folosi cuvinte prea complicate pentru tine, pentru că te încurci în ele. De obicei, nu mă bag în seamă cu „atotștiutori”, dar, să recunoaștem, Victor e chiar simpatic.
e logic sa spunem ,,clasa intaia”, pt ca, daca inversam, rezulta ,,intaia clasa”, ceea ce mi se pare logic…dor nu poti spune,,intai clasa”!
Si TOT de logica tine si argumentul conform caruia – daca inlocuim „intaia” cu „prima” – forma corecta (cred ca recunoaste toata lumea ca) este „prima clasă” sau „clasa primă”, nicidecum „clasa prim”.
Daniel: nu-i nimic daca „inafara” nu exista – inseamna ca nu seman confuzie in mintea nimanui folosind un cuvant pe care EU il introduc (fie si fortat) in limba.
Si e probabil sa ai dreptate – este posibil ca unele cuvinte sa fie prea complicate pt mine, ca doar mare lucru nu prea am CUM sa fi invatat in abia ceva mai mult de sase decenii de existenta (din care peste o jumatate ca absolvent de invatamant superior – si nu „facut la norma”, ca acuma) si in urma catorva zeci de mii de „titluri” citite… Am norocul ca macar vii dumneata „tare” din urma si poate te-oi indura si de mine sa-mi explici cate ceva din ceea ce eu singur se pare ca n-am fost in stare sa deslusesc…
Stimabile Herr VictorCh, hartoagele pe care ne sprijinim orgoliul nu au de-a face cu incorectitudinile gramaticale. Salutari si toate cele bune din preaumila postura a celor 17 ani de existenta in care ma regasesc.
Anon:
???
Acuma nu sunt in dispozitia necesara ca sa fac o „analiza pe text” a comentariului dumitale – incepand cu „stimabil” (prin contrast cu „stimat”, adica doar o posibilitate, nu o realitate) (sau incepand chiar cu pseudonimul adoptat, unde se pare ca „ai pierdut pe drum” un „t”) si terminand cu „existenta” (pasiva (regret – pt dumneata – (da)ca AICI te regasesti), prin contrast cu „trai”, „viata” – active) – si ai mai SI scris corect ortografico-gramatical – da’ nu inteleg LA CE anume se refera obiectia dumitale… „Incorectitudine gramaticala”? Vrei te rog sa exemplifici cu citat?
(Varsta de 17 ani n-ar fi rau sa fie ceva mai umila – este varsta la care incepi sa stii mai multe si „sa te crezi” fiindca inca nu realizezi cate NU stii) dar este natural, firesc, sa fie mai „cocoseasca”, fiindca este varsta rebeliunii adolescentine: are loc „rascoala hormonilor” si incepe „ruperea” (psihica) de siguranta „cuibului” parintesc si de tutela adultilor.)
Ma delecteaza „nespus” ( cliché pe care il utilizez pentru a nu ma departa de registrul propus de dumneavoastra cu bunavointa, denumind „rebeliune adolescentina” – imi cer scuze, cuvantul in sine ma dezgusta, sau „rascoala a hormonilor” procesul la care imi sunt supuse in prezent glandele endocrine si, prin urmare, intregul organism; si da, aceasta abundenta de cuvinte obtuze se datoreaza „nazuintei ingenue” de a va impresiona), deci, ma delecteaza „nespus” disponibilitatea de care ati dat dovada prin raspunsul nesperat. Pentru a-mi reabilita imaginea ( nu sustin ca as fi beneficiat de una mai buna altcandva – am anticipat numai o potentiala observatie) in fata dumneavoastra, ma vad nevoit sa va acord cateva explicatii succinte. 1- va asigur ca ati intuit corect caracterul potential al stimei pe are v-o port/ v-as putea-o purta, interpretati cum doriti. 2- ma asigur pe mine insumi in fata dumneavoastra de deplina cunoastere a numelui meu care, cu siguranta, nu este Anton, si nu imi imaginez de ce ati fi presupus asa ceva (Anon=anonim). 3- conform topicii, reiese foarte clar ca ma regasesc in „postura” (mai sus descrisa), in niciun caz in „existenta”. 4- intr-adevar, „existenta” este cuvantul pe care il atribui activitatii pe care o desfasor (sau, dupa cum ati spus dumneavoastra cu acuratete, activitatii pe care nu o desfasor) in calitatea mea de individ (evit cu intentie filozofismele de gen „fiinta umana”), din considerente personale. Totusi, va sunt recunoscator pentru compasiune, fie ea si sarcastica. 5- dexonline.ro/definitie/afară, dexonline.ro/definitie/sfarsit. Citind definitiile, veti constata fara indoiala ca nu se face nicio distinctie intre „inafara” si „in afara” sau intre „insfarsit” si „in sfarsit”, ci este mentionata numai forma „in afara”, respectiv „in sfarsit”. Cu toate ca nu poate prezenta valoare, va pot reda propriul punct de vedere ( subiectiv, dar incerc sa-l formulez in acord cu normele logicii): dumnevoastra ati spus ca faceti distinctia intre cele doua, ca „in afara” se scrie asa cand este adverb de loc iar „inafara” cand este adverb de mod. Din moment ce, dupa cum foarte corect ati remarcat, „inca nu realizez cat de multe NU stiu” iar cunostintele mele de gramatica sunt superficiale, nu pot decat sa presupun ( fara sa-mi fac vreo problema ca nestiinta mea v-ar putea provoca satisfactie) ca nu are niciun rost sa se faca vreo distinctie intre cele doua, intrucat „in” tot propozitie ramane, iar „afara” tot adverb. De ce ar exista in limba romana cuvantul „inafara”, daca nu exista niste semnalmente clare care sa fundamenteze distinctia (ca in banalele cazuri „ai”/ „a-i”, sau „sa stii”/ „vei sti”)? 6- citez cuvintele dumneavoastra: „varsta de 17 ani n-ar fi rau sa fie ceva mai umila”. V-am asigurat de la bun inceput in acest sens. 7- fara niciun motiv, cuvintele „cocoseasca” si „rupere psihica” ma amuza. In cele din urma, mentionez fara vreo aluzie subtila (de care nu ma consider capabil) ca m-am oprit doar asupra afirmatiilor care ma privesc direct, lasand la o parte costructiile sintactice dificile pe alocuri si eventualele pleonasme pe care mi-am permis sa le observ. Si 8- desi ati declarat la inceput ca „nu sunteti in dispozitia necesara unei analize pe text a comentariului meu”, totusi ati sfarsit prin a face exact acest lucru. In consecinta, va sunt recunoscator pentru timpul acordat. Inchei uzand de niste cuvinte citite mai sus care mi-au placut, cu toate ca nu exprima adevaratele mele simtaminte in acest moment: „Plin de satisfactie, ma inclin”. Inca ceva. Cer intelegere pentru orice greseala ortografica/ de tastare, pe care mi-o asum, si pentru recurgerea obositor de frecventa la paranteze.
Anon:
Scrii (raritate astazi, din pacate) imbucurator de corect (felicitari) – atat dpdv logic cat si gramatical-ortografic (mistype-urile nu le iau in considerare – nici la mine nici la altii*) – si deasemenea cunosti multa teorie a gramaticii si ai un vocabular „pe masura” (pe care vad ca STII sa-l folosesti), deci nu ai nevoie de indrumare / corectare la nivelul (elementar) la care as putea-o face eu (mai mult / mai bine nu pot / nu stiu), iar sa ma „duelez” in sarcasme cu dumneata n-are rost / nu sunt in dispozitie.
* Decat daca (prin forma lor si prin locul unde se manifesta) sugereaza nestiinta. (N-am banuit ca n-ai fi stiut ca „in” este prEpozitie si nu prOpozitie, nici ca forma corecta a cuvantului este „coNstructie”, cu „n”…)
„Rebeliune adolescentina” si „rascoala hormonilor” sunt termeni utilizati (cel putin „pe vremea mea”) in texte medicale de specialitate pt desemnarea unor fenomene psihologice si respectiv fiziologice perfect normale pe drumul spre maturizare al fiintei umane. (Eu nu ma feresc de acest termen.) Paternitatea celorlalte doua expresii mi-o asum (si ma bucur ca te-au amuzat).
N-ai precizat CARE dintre „cuvinte” te dezgusta (citasesi o expresie).
Glandele nu „iti sunt SUPUSE” (in mod intentionat / actionand dinafara) niciunui proces, acest proces este un fenomen care constituie o etapa normala in evolutia lor, prin care ele trec in mod natural.
Imi recunosc (si asum) eroarea mea referitoare la interpretarea numelui / pseudonimului dumitale. Scuze! (Dar – cata vreme scrii atat de corect din toate pdv – nu inteleg DE CE te ascunzi sub masca anonimatului. Te temi sa-ti asumi opiniile exprimate?)
INCLUSIV cuvintele „obtuze” (cum le numesti dumneata) isi au si ele rostul si rolul lor intr-un vocabular bogat (asa cum il ai si dumneata).
Compasiunea in eventualitatea realitatii pasivitatii dumitale nu era sarcastica, ci sincera.
Utilizarea ambelor forme („inafara” si „in afara”) nu este singura libertate pe care (in cunostinta de cauza) mi-o iau EU* la incalcarea (recunoscuta si asumata de catre mine – pt a fi in conformitate cu logica MEA lingvistica) a normelor „oficiale” (un alt exemplu pregnant ar fi folosirea – cu sensuri diferite – atat a formei „deasemenea” cat si „de asemenea”), fapt recunoscut (si detailat) de mine prin comentarii la precedente articole de pe acest blog (si nu numai).
* Nu cred sa fi scris nicaieri ca „asa se scrie” sau ca „asa e corect”, ci ca EU asa fac In caz contrar imi asum deficienta de exprimare, cer scuze si multumesc pt ocazia oferita de a face aceasta precizare.
Nici un moment n-am sustinut (nici n-am considerat in forul meu interior) ca gramatica DUMITALE ar fi superficiala – asa este A MEA: consider ca o manuiesc si folosesc relativ corect, dar am lacune serioase la teorie.
Ma bucur ca mi-ai inteles comentariul (inclusiv… „subtilitatile”) – si fii linistit ca o ADEVARATA analiza pe text ar fi fost MULT mai ampla, mai detailata si (potential – daca ar fi fost cazul, ceea ce ma bucur sa constat ca nu este) mai „muscatoare”. Eu doar cautasem (cum fac si acum – si cum ai facut si dumneata) sa raspund (sistematic) tuturor „punctelor” din comentariul dumitale.
Am EU o neclaritate la acest din urma comentariu al dumitale: nu mi-este foarte clar IN CE SENS nu-ti faci „vreo problema ca nestiinta mea v-ar putea provoca satisfactie”. In ORICE caz, precizez ca mie nu-mi provoaca satisfactie nestiinta* NIMANUI – nici a mea, nici a altora.
* „Nestiinta” – in ACEST sens! A nu se intelege ca m-as bucura (spre ex) sa-mi stie „tăt natul” gandurile mele intime, private (sau codul PIN al cardului), ca TOT „nestiinta” e SI aia.)
Este bine ca mi-ai observat pleonasmele (uneori le folosesc pt amuzament (al meu propriu), alteori nestiind cu CARE dintre variante imi este obisnuit cititorul mediu (in principiu posesor al unui vocabular substantial mai putin dezvoltat decat al dumitale), iar alteori este o exprimare redundanta cu scopul precizarii subtextului, conotatiei. Sau un capriciu.) Mai ramane sa-mi cauti si gasesti cacofoniile (si ele – TOT deficienţe de exprimare, de formulare).
Parantezele (grafice) nu iti sunt (in opinia mea) exagerat de multe (pt un text explicativ de acest gen) (iar „paranteze logice” folosim toti…), iar multimea ghilimelelor se justifica prin numarul mare de citari / exemplificari.
Bre, da’ daca va iubiti… luati-va, bre!!
:)))
Este incorect pentru că ‘întâi’ are rolul de atribut pentru substantivul ‘clasa’. Nu este corect să folosești forma articulată și pentru substantiv și pentru atribut. Pe același principiu ar trebui să fie corect și să spui „fata frumoasa”, nu „fata frumoasă”, „primul băiatul” în loc de „primul băiat”, etc.
DOOM2 a acceptat, probabil, foma aceasta din cauză că sunt prea mulți care o folosesc, dar adevărul este că nu are nicio logică gramaticală.
emanuela:
Vezi ca imi face impresia ca te incurci in stiinta – confunzi forma articulata (pt masculin – „întâiul” in loc de „întâi”, iar pt feminin – „intâia” in loc de „intâie”) cu forma feminina („intâie” in loc de „intâi”, respectiv pt forma articulata hotarat „întâia” in loc de „întâiul”). Puteai eventual sa sugerezi ALTA directie de abordare: „clasa întâie” in loc de „clasa întâia” sau de „clasa întâi”. CUM ti-ar „suna” „clasa întâie” (sau eventual „clasa primă”*)?
* Exprimarea aceasta ESTE corecta, dar are ALTA conotatie…
Inlocuieste te rog adjectivul „întâi” cu (quasi)sinonimul sau „prim”. CUM ti-ar suna mai corect, „prim clasa / clasa prim”, SAU „prima clasă / clasa primă”?
Tatiana: Nu crezi ca am putea si numai sa ne respectam (atat ideile cat si persoanele) fara sa ne iubim (nu in sens amoros*)?
* Ci eventual doar in spiritul lui „iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti”…
Tatiana, trebuie sa intelegi ca nu este pusa la dispozitie nicio alta cale de a purta o discutie pe acest site decat cea publica.
Emanuela, nu inteleg rostul comentariului tau intarziat, care intervine oarecum ca o nuca-n perete, ca o musca-n lapte, functioneza ca pistolul in mana unui turc. Multumiri, in orice caz, pentru reamintirea motivului pentru care suntem aici.
In sfarsit, stimabile VictorCh, va raspund numai datorita profundului sentiment de culpabilitate datorat impardonabilei erori savarsite din neatentie in ceea ce priveste ortografia partii de vorbire, pe care ati remarcat-o. Desi nu pot spune ca am o problema cu paronimele, intampin uneori scapari la scriere. Cat despre cuvantul „constructie”, este aceeasi situatie intalnita mai sus la persoana pe care am citat-o la sfarsitul comentariului anterior. Aceasta este justificarea mea.
Din nou, constat (cu placere) ca va dezmintiti marturisirile initiale (ma refer la „indispozitia” de a va „duela” in sarcasme, al carei contrariu rezulta cu precadere din comentariul dumneavoastra).
Despre termenii utilizati in studiile medicale de specialitate „pe vremea dumneavoastra” sustin in continuare calitatea de cliché, cu atat mai mult in urma patrunderii si statornicirii in limbajul informal prilejuite de trecerea „atator” decenii.
Cuvantul „adolescentin” sau „adolescent” ma dezgusta in general. Rebeliunea mai putin – o asociez cu notiunea „rebelio carni”, care imi pare mai eleganta.
Intrucat am anticipat ca v-ati fi putut lega de exprimarea privitoare la glandele endocrine, fiti sigur ca nu am pozitionat-o acolo fara acoperire. Le-am considerat ca fiind supuse la acel proces/ „etapa naturala” de catre varsta, inaintarea in varsta – de catre timp (atat interior cat si exterior), un factor incontestabil independent de vointa individuala.
Este ridicol sa ma suspectati de teama asumarii propriilor opinii (din cate imi amintesc, una singura a fost expusa la punctul 5 al comentariului). Cuvintele mele sunt suficiente; nu ma pot ascunde in spatele anonimatului pentru ca identitatea adevarata imi este imposibil de confirmat. „VictorCh” ar putea fi oricine – aici, doar o juxtapunere aleatorie de consoane si vocale. Cat despre adoptarea unei logici lingvistice proprii, ma bucur sa descopar un spirit individualist, poate original.
Nici eu nu m-am gandit vreo clipa ca mi-ati considera ( cu atat mai putin in „forul dumneavoastra interior”) cunostintele gramaticale superficiale. Acest lucru mi l-am atribuit eu insumi.
Sunt foarte linistit, chiar imi manifest un oarecare regret si curiozitate fata de faptul ca ati ales sa nu ma onorati cu o analiza ampla a comentariului.
Va incurajez in a va mentine interpretarea initiala a cuvantului „nestiinta”. Ce satisfactie sa va pricinuiasca faptul ca nu va cunosc codul PIN sau gandurile intime? Mi se pare ca aici subestimarea dumneavoastra patrunde intr-un registru al ridicolului, daca nu al absurdului. Ma opresc aici ( nu ca ar mai fi ramas vreun punct neatins).
Bagsama m-am pripit cu reciprocitatea respectului: ceea ce faci dumneata nu mai este malitie, ci pura reavointa in interpretarea spuselor mele. Eu m-am straduit sa-ti sugerez cat m-am priceput mai bine ca „te” comentez cu bunavointa,dumneata pari sa faci eforturi sa procedezi pe dos.
Sa fii sanatos, am incheiat dialogul cu dumneata. Suspend unilateral „ostilitatile”, scrie orice mai vrei (in limitele a ceea ce ingaduie posesorii blogului).
Nu exista forma „intaie”. Eu zic sa te mai uiti prin DEX.
Domnule VictorCh, pe termen lung, neincrederea in oameni poate altera fondul potential bun al oricarui caracter. Asta e tot. Nu am facut decat sa ma justific, nicidecum sa desfasor ostilitati impotriva dumneavoastra. Daca totusi gasiti astfel de conotatii blamabile in cuvintele mele, va rog sa le priviti cu ingaduinta.
emanuela: N-am verificat cu DEX-ul, nici n-am de gand s-o fac, STIU – si fara asta – ca „întâie” este CEL PUTIN o forma neobisnuita, ca ea „nu suna bine la ureche”.
Voi face in schimb altceva: te rog PE DUMNEATA sa-mi comunici daca esti de acord cu mine ca „întâia” este o forma articulata hotarat (intocmai ca si – conform precedentului DUMITALE exemplu – „fata”.)
Daca nu, te rog sa-mi argumentezi. Daca da, te rog sa gasesti DUMNEATA forma NEarticulata corecta care ii corespunde.
Ca numeral ordinal (nu cu sensul de „bonus”) presupun ca NICI forma feminina nearticulata („primă”) a numeralului ordinal masculin „prim” nu apare in DEX. Nici cu ACEASTA forma nu esti de acord? Daca ESTI de acord, atunci comunica-mi te rog CARE consideri ca ar fi echivalentul expresiei „această primă întâlnire”, daca nu este „această întâie întâlnire”*.)
* DA, stiu, formularea uzuala este „această cea dintâi întâlnire”, dar daca acceptam ca premiza ACEASTA formulare pt forma feminina atunci ne intoarcem la dilema corectitudinii formei „clasa întâia” versus „clasa întâi”.
Eu insami am spus ca forma „întâia” este articulata, ce este neclar? Forma NEarticulata este „întâi”, indiferent de gen. Forma „întâie” nu exista in limba romana!
Forma feminina de la „prim” apare in DEX, cum sa nu apara? Dar faptul ca denota acelasi lucru nu inseamna ca poti pune egal intre termeni si ca ei trebuie sa se comporte identic. Din aceste supozitii se nasc monstruozitati ale limbii romane.
este corectă forma clasa I-îi?
Asta e înainte de a II-ua? 🙂