Dacă tot s-a întâmplat să vorbim săptămâna asta despre pasiuni și emoții, rămânem în sfera afectivității și vorbim despre sentimente. Poate că nu sunt chiar cele mai nobile sentimente, dar așa e afectivitatea – polară (adică pentru fiecare sentiment pozitiv există un opus și, culmea, regula zice că e mai ușor să treci de la un pol la altul decât să ajungi în punctul de neutralitate de la mijloc). Iar dacă vă întrebați ce mi-a venit să scriu fix despre astea 3, aflați că simțul meu fin de observație a detectat că-n vorbirea curentă se confundă adesea invidia și gelozia, iar ciuda e pur și simplu rudă bună cu invidia.
Așadar, să clarificăm:
- Gelozia are mereu o componentă romantică; e bănuiala sau certitudinea că persoana iubită practică activ infidelitatea; totuși, spre surprinderea mea, DEX menționează că rareori gelozia e sinonim cu invidia;
- Invidia are legătură cu neplăcerile provocate de faptul că altul o duce mai bine;
- iar ciuda e un fel de invidie, uneori cu bonus de supărare sau dușmănie. La fel și pizma.
PS: Poate e redundantă precizarea, dar vă reamintesc că nu e rău să le evitați pe toate 3 (motiv pentru care le-am și taxat cu roșu, deși sunt cuvinte perfect legitime). Cică pur și simplu face bine la sănătate să vă feriți de ele…
In optica mea, invidia (mea) este mai degraba NU pur-si-simplu ciuda mea pt ca altul o duce mai bine decat mine, ci ciuda (mea) pt faptul ca nu sunt eu in locul celui care „o duce” mai bine decat mine.
Iar gelozia – ramanand valabil faptul ca DE REGULA se refera la un (real sau doar presupus, ipotetic) partener sexual (poti sa fii gelos si pe cineva care habar n-are ca te gandesti la el/ea in termeni sexuali) (sau fie si doar la un partener de sentimente amoroase) – se poate totusi referi si la alte domenii in privinta carora poate sa apara dorinta de exclusivitate (spre ex gelozie profesionala, cand esti suparat pt ca se mai ocupa si altcineva de o „tema de cercetare” asupra careia te asteptai sa ai exclusivitate; si NU, in optica mea nu este vorba (neaparat) despre invidie, nu se refera (neaparat) la REUSITA altcuiva intr-o privinta in care noi n-am reusit, ci la PREOCUPAREA altcuiva). Gelozia ar fi deci mai degraba ciuda ca nu ai exclusivitate asupra subiectului (fiinta vie – poti fi gelos si (spre ex) pe dragostea unui caine, nu neaparat pe a unei fiinte umane – sau doar idee).
Sa-mi permit sa remarc ca toate 3 sunt substantive feminine?
Hm! IO-TE cum se ridica problemele – din verificarea unor inocente afirmatii benigne!
E clar: o invidie – doua invidii si o gelozie – mai multe gelozii. Este MULT mai putin clar: o ciuda – doua… CE??? (CARE-i forma corecta pt plural?)
…ciute !
CIÚDĂ, s. f. Sentiment de părere de rău, de invidie amestecată cu supărare sau de invidie amestecată cu dușmănie. […]
Ori e substantiv feminin ori e science-fiction, parol!
„……ciute !”
Nemtoaico! (EI sunt cei care – atunci cand vorbesc in romaneste – considera ca sunt interschimbabile atat „b” cu „p” cat si „d” cu „t”.)
„Ori e substantiv feminin ori…”
Da’ eu NU contestasem… feminitatea respectivului substantiv, PACATELE mele – eu doar (derivat de la verificare) ajunsesem sa ma intreb care o fi forma sa corecta pt plural (sau o fi defectiv de plural?), si intrebarea consider ca nu este superflua: forma corecta (vezi „coperta”, „moneda” etc) ar putea sa fie ori „ciude”, ori „ciuzi” (ori „none of the above”).
Ciude, stimabile.
Si sursa, in caz ca nu par expert (absurd, stiu): http://dexonline.ro/definitie/ciuda/paradigma .
Pai, si io ce zâsăi? Ciute!
Dap, curat absurd, nenicule!